roman de HENRY GILBERT
Capitolul IV. Cum l-a întâlnit Robin Hood pe taica Tuck
Era din nou vară. Ceata lui Robin Hood crescuse la cincizeci și cinci de oameni, căci celor douăzeci de la început li se alăturaseră alți șerbi fugari și o seamă de oameni de prin cetele de tâlhari care trăiau în pădure. Aceștia alegeau viața alături de Robin, ca să nu facă rău oamenilor săraci, cavalerilor cumsecade și femeilor, ci să-i atace numai pe cei bogați, lacomi și trufași.
Într-o zi ploioasă, Robin și oamenii lui stăteau la adăpost, împreună cu câțiva drumeți. Unul dintre ei, negustor de leacuri și vindecător, povesti ce îi făcuse taica Tuck, călugărul care trăia de unul singur la Fountains Dale. Trecuse pe la el și îl îmbiase cu leacuri, iar voinicul călugăr îl legase și i le dăduse să înghită pe toate, ca să se facă puternic ca Hercule, frumos ca Paris, iscusit ca Ulise - cum lăuda el puterea leacurilor.
Robin îl întrebă pe vindecător cine este acest călugăr. Omul, supărat pe călugăr, spuse că este un bandit care nu recunoaște puterea nimănui, că duce o viață de răutăți și de lux. Mai adăugă că nu recunoaște autoritatea lui Robin Hood în pădure și, în general, autoritatea nimănui. Nick Fierarul zise însă că nu era adevărat ce spunea vindecătorul. Taica Tuck îi mângâia și îi apăra pe cei săraci. Avea o ceată de câini cu care își apăra singur casa de atacurile cavalerilor răutăcioși și ale răufăcătorilor.
După câteva zile, curios, Robin plecă să îl cunoască pe taica Tuck. Îl urmau, la depărtare de o oră, Micul John și o ceată de alți doisprezece oameni de-ai lui. După o vreme, dădu cu ochii de casa călugărului, aflată pe malul râului și înconjurată pe celelalte trei părți cu un șanț larg și adânc, plin cu apă. În fața ușii se afla un podeț ce putea fi ridicat și coborât cu ajutorul unor lanțuri, astfel că nepoftiții nu puteau pătrunde în casă fără voia stăpânului ei.
Privind mai atent, Robin Hobin îl zări și pe călugăr, așezat lângă un pom lângă o potecă ce ducea către vadul râului. Robin îi strigă călugărului, amenințându-l cu arcul, să îl ia în spinare și să-l treacă vadul. În tăcere, călugărul îl luă în spate și intră cu el în apă, dar când ajunse aproape de malul celălalt îl trânti pe Robin jos și îi ceru să-l ducă el în spate, înapoi pe malul de unde plecaseră. Cum călugărul îl ținea cu o forță mai mare decât a lui, Robin îl luă în spate și porni înapoi.
Când Robin îl lăsă jos pe călugăr, schimbară câteva cuvinte care îl înfuriară pe Robin, așa că sări la bătaie. Își luară armele, dar atât de mânioși erau amândoi că nu se nimeriră unul pe altul. În timp ce se luptau, apăru Mariana, iubita lui Robin, și îi strigă acestuia să sune din corn după oamenii lui. Ii spuse apoi călugărului să își cheme câinii, chiar când din pădure apărură oamenii abatelui, conduși de Hugo cel Negru.
În lupta care se porni între Robin și călugăr pe de o parte și oamenii abatelui de la mănăstirea St. Mary pe de altă parte interveniră și cei zece câini ai lui taica Tuck. Cinci dintre ei pieiră, dar destui și dintre oamenii abatelui, când apărură și oamenii lui Robin. Mai doborâră câțiva dintre oamenii abației, iar ceilalți o luară la fugă prin pădure.
Cum lupta încetase, Robin stătu de vorbă cu iubita lui și o certă că venise în pădure. Ea îi spuse că este prietenă cu taica Tuck, care îi dădea vești despre el și îi făcuse cunoștință cu prietenii lui, micii oameni ai pădurii. Atunci Robin Hood îi întinse mâna călugărului și îi ceru prietenia. Firește, acesta acceptă, spre bucuria Marianei. Fata îi spuse lui Robin că ei nu-i pasă că el este un proscris, că îl iubește numai pe el și se va căsători numai cu el.
Mariana venise împreună cu Alice de Beauforest, care stătea de câtva timp cu ea, în casa lui sir Richard din Lee, tatăl Marianei. Robin le conduse spre casă pe cele două tinere și află că iubitul tinerei, Alan de Tranmire, fusese declarat proscris. Fără voia ei, fetei îi fusese fixată ziua căsătoriei cu sir Ranulf de Greasby, un lord bătrân, cu suflet rău. Căsătoria urma să aibă loc peste trei zile, dar Robin Hood îi spuse fetei să nu își piardă speranța și să se încreadă în ajutorul lui.
Robin îl întrebă pe vindecător cine este acest călugăr. Omul, supărat pe călugăr, spuse că este un bandit care nu recunoaște puterea nimănui, că duce o viață de răutăți și de lux. Mai adăugă că nu recunoaște autoritatea lui Robin Hood în pădure și, în general, autoritatea nimănui. Nick Fierarul zise însă că nu era adevărat ce spunea vindecătorul. Taica Tuck îi mângâia și îi apăra pe cei săraci. Avea o ceată de câini cu care își apăra singur casa de atacurile cavalerilor răutăcioși și ale răufăcătorilor.
După câteva zile, curios, Robin plecă să îl cunoască pe taica Tuck. Îl urmau, la depărtare de o oră, Micul John și o ceată de alți doisprezece oameni de-ai lui. După o vreme, dădu cu ochii de casa călugărului, aflată pe malul râului și înconjurată pe celelalte trei părți cu un șanț larg și adânc, plin cu apă. În fața ușii se afla un podeț ce putea fi ridicat și coborât cu ajutorul unor lanțuri, astfel că nepoftiții nu puteau pătrunde în casă fără voia stăpânului ei.
Privind mai atent, Robin Hobin îl zări și pe călugăr, așezat lângă un pom lângă o potecă ce ducea către vadul râului. Robin îi strigă călugărului, amenințându-l cu arcul, să îl ia în spinare și să-l treacă vadul. În tăcere, călugărul îl luă în spate și intră cu el în apă, dar când ajunse aproape de malul celălalt îl trânti pe Robin jos și îi ceru să-l ducă el în spate, înapoi pe malul de unde plecaseră. Cum călugărul îl ținea cu o forță mai mare decât a lui, Robin îl luă în spate și porni înapoi.
Când Robin îl lăsă jos pe călugăr, schimbară câteva cuvinte care îl înfuriară pe Robin, așa că sări la bătaie. Își luară armele, dar atât de mânioși erau amândoi că nu se nimeriră unul pe altul. În timp ce se luptau, apăru Mariana, iubita lui Robin, și îi strigă acestuia să sune din corn după oamenii lui. Ii spuse apoi călugărului să își cheme câinii, chiar când din pădure apărură oamenii abatelui, conduși de Hugo cel Negru.
În lupta care se porni între Robin și călugăr pe de o parte și oamenii abatelui de la mănăstirea St. Mary pe de altă parte interveniră și cei zece câini ai lui taica Tuck. Cinci dintre ei pieiră, dar destui și dintre oamenii abatelui, când apărură și oamenii lui Robin. Mai doborâră câțiva dintre oamenii abației, iar ceilalți o luară la fugă prin pădure.
Cum lupta încetase, Robin stătu de vorbă cu iubita lui și o certă că venise în pădure. Ea îi spuse că este prietenă cu taica Tuck, care îi dădea vești despre el și îi făcuse cunoștință cu prietenii lui, micii oameni ai pădurii. Atunci Robin Hood îi întinse mâna călugărului și îi ceru prietenia. Firește, acesta acceptă, spre bucuria Marianei. Fata îi spuse lui Robin că ei nu-i pasă că el este un proscris, că îl iubește numai pe el și se va căsători numai cu el.
Mariana venise împreună cu Alice de Beauforest, care stătea de câtva timp cu ea, în casa lui sir Richard din Lee, tatăl Marianei. Robin le conduse spre casă pe cele două tinere și află că iubitul tinerei, Alan de Tranmire, fusese declarat proscris. Fără voia ei, fetei îi fusese fixată ziua căsătoriei cu sir Ranulf de Greasby, un lord bătrân, cu suflet rău. Căsătoria urma să aibă loc peste trei zile, dar Robin Hood îi spuse fetei să nu își piardă speranța și să se încreadă în ajutorul lui.
* * *
Urmează Robin Hood (8)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !