ROBIN HOOD. Povestire pe scurt (6)

roman de HENRY GILBERT

Capitolul III. Cum s-a împotrivit Robin Hood spionului-cerșetor și cum l-a prins pe șerif (partea a doua)

Ca să le mai ierte nepriceperea, Robin Hood îi trimise pe cei doi tineri la olarul din Wentbridge. Îi transmitea acestuia rugămintea să-i împrumute hainele, oalele, carul și calul, fiindcă voia să se travestească și să meargă în piața din Notthingham.

A doua zi, Robin, cu înfățișarea schimbată, cu hainele umplute cu cârpe, ca să pară pântecos, cu fața înroșită și cu pălăria trasă peste părul zburlit, intra cu o căruță plină cu oale în piața din Notthingham. Se așeză cu marfa nu departe de ușa casei șerifului și vându atât de ieftin oalele că, spre prânz, aproape toate erau vândute. Oferi în dar nevestei șerifului oalele rămase, cu vorbe curtenitoare, așa că femeia, voind să-l răsplătească, îl pofti la masa șerifului, să mănânce împreună cu el, cu subalternii lui și câțiva negustori bogați din piață.
În timp ce mâncau, intră cerșetorul-spion, Richard Malbête, luptându-se cu un servitor care nu voia să-l lase să intre. Strigă el că îl trimisese sir Guy de Gisborne, spuse el că avea să-l ajute pe șerif să-l prindă pe Robin Hood, dar nu mai avea scrisoarea care dovedea acest lucru.  Șeriful din Nottingham porunci să fie azvârlit afară din oraș.
După ce sfârșiră masa, o parte dintre meseni merseră să se întreacă la tras cu arcul. Robin văzu că niciunul nu reușește să nimerească ținta. Ceru să fie lăsat și el să tragă și săgeata lui lovi ținta drept în mijloc. Răsplata pe care o primi ca învingător, o dădu celui mai bun țintaș dintre oamenii șerifului, câștigându-le astfel bunăvoința. Fiind lăudat pentru felul în care trage cu arcul și comparat cu însuși Robin Hood, falsul olar răspunse că a și tras cu arcul alături de Robin Hood și că știe unde se află acesta. Era ceva adevărat în această poveste, căci olarul fusese mai demult oprit de Robin Hood în pădure. Refuzând să plătească dijma cerută de Robin, acesta îl provocă la luptă cu ciomegele, dar olarul propusese o întrecere cu arcul. Trăsese tot atât de bine ca și Robin, iar acesta îi dăduse învoire să treacă mereu prin pădure fără a plăti ceva.
Șeriful îi promise falsului olar o sută de lire dacă îl duce la Robin Hood, deși era cunoscută zgârcenia șerifului. Robin acceptă și a doua zi porniră în pădure, el, șeriful și zece oameni ai acestuia. Pe drum Robin îi băgă pe toți în sperieți, spunând că proscrișii se află în Pădurea Vrăjitoarei, unde locuiește o vrăjitoare fioroasă și duhurile ei rele. Vrăjitoarea l-ar fi protejat pe Robin fiindcă era rudă cu ea.
Șeriful și oamenii săi erau din ce în ce mai înfricoșați, ba chiar câțiva fugiră înapoi, fără a asculta poruncile pe care le striga șeriful. Deodată, Robin pocni din bici, se auzi sunetul unui corn și pe cei rămași îi înconjurară oamenii lui Robin. Acesta își scoase haina și pălăria, iar șeriful văzu cine fusese olarul care îl adusese în pădure. Proscrișii îi hrăniră pe șerif și oamenii lui și, drept plată, opriră armele, armura și calul șerifului. Șeriful primi un cal echipat ca pentru femei, pe care Robin îi spuse că îl dăruiește nevestei sale, o femeie cumsecade, tot atât de bună pe cât era el de rău.
Ajungând la Nottingham, șeriful așteptă să se întunece înainte de a intra în oraș, ca să nu fie văzut de lume pe un cal de paradă, fără arme și armură. Numai că oamenii lui, care intraseră în oraș mai devreme, povestiseră că fusese prins de Robin Hood, așa că, intrînd în oraș, șeriful descoperi că străzile sunt pline de oameni. Intră repede în casă, dar nu destul de repede ca să nu audă hohotele de râs ale celor de afară.

* * *

Urmează Robin Hood (7) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !