roman de HENRY GILBERT
Capitolul II. Cum a furat Micul John cina pădurarului și cum s-a întâlnit el cu Robin Hood (partea întâi)
Robin Hood și tovarășii lui se bucurau acum de libertate și trăiau în pădure . Robin făcea instrucție cu oamenii lui, îi învăța cum să mânuiască sabia și arcul. Proscrișii se bucurau de noua lor viață, amintindu-și de suferințele îndurate.
Will Arcașul își pierduse fiul, mort de supărare după ce își câștigase libertatea și revenise să își răscumpere tatăl; abatele îi luase banii și îl făcuse din nou șerb. Scarlet fusese om liber și avusese pământul său, dar abatele îl transformase și pe el într-un șerb.
Tânărul proscris îi învăță pe oamenii lui să protejeze femeile, din respect pentru Maica Domnului. De asemenea, să nu se atingă de țărani și de răzeși, nici de cavaleri și scutierii lor, dacă sunt oameni de treabă. În schimb, pe abate și episcopi, pe egumeni și călugări, nu trebuia să-i cruțe și nici să le lase averile făcute din ceea ce luaseră de la săraci.
Plecară cu toții către biserică, să asculte slujba. Pe drum, Much zări printre copaci un omuleț cât un băiețaș, cu pielea întunecată și cu părul negru. Cum credea în elfi (spiriduși), îl ținti cu o săgeată. Robin Hood îl opri și le spuse tuturor că omuleții sunt oamenii pădurii, prietenii lui și să nu tragă în cei care nu îi atacă.
În timpul slujbei, în biserică intră chiar un astfel de omuleț, care îl vesti pe Robin că fusese urmărit de doi dintre cavalerii cei răi de la castelul Evil Hold, însoțiți de douăzeci de oameni. La sfârșitul slujbei proscrișii se pregătiră să se apere, fiind siguri că oamenii cavalerilor vor încerca să intre cu forța în biserică. Lui Robin i se alătură și un cavaler care asistase la slujbă, Alan de Tranmire sau Alan din Văi.
Când oamenii cavalerilor de la Evil Hold se apropiară destul de mult, proscrișii traseră și multe din săgețile lor își atinseră ținta. Cei care nu fuseseră nimeriți fugiră și se ascunseră în pădure. Spre pădure porniră și Robin cu oamenii lui. Pe drum Alan din Văi îi spuse că iubea o fată, pe Alice de Beauforest. Și fata îl iubea pe el, iar tatăl ei i-ar fi dat-o bucuros de soție, dacă nu ar fi vrut să o ia și unul dintre cavalerii cei răi, omul lui Isenbart de Belame. Robin Hood îi promise lui Alan că se va gândi cum să-l ajute. Alan voia acum să se ducă la el acasă și pentru asta trebuia să-și ia calul de la coliba pădurarului.
În timp ce avea loc lupta dintre oamenii lui Robin Hood și oamenii cavalerilor, nu departe de coliba pădurarului apăruse John, un om foarte înalt și voinic, un șerb fugit de la stăpân. Simțind miros de carne friptă și fiindu-i tare foame, omul se apropie de coliba pădurarului. Într-o parte legat de un pom, se afla calul lui Alan de Tranmire. În fața colibei își frigea carnea pentru cină Hugo cel Negru, unul dintre cei mai răi pădurari, fără milă pentru oamenii sărmani.
Tânărul proscris îi învăță pe oamenii lui să protejeze femeile, din respect pentru Maica Domnului. De asemenea, să nu se atingă de țărani și de răzeși, nici de cavaleri și scutierii lor, dacă sunt oameni de treabă. În schimb, pe abate și episcopi, pe egumeni și călugări, nu trebuia să-i cruțe și nici să le lase averile făcute din ceea ce luaseră de la săraci.
Plecară cu toții către biserică, să asculte slujba. Pe drum, Much zări printre copaci un omuleț cât un băiețaș, cu pielea întunecată și cu părul negru. Cum credea în elfi (spiriduși), îl ținti cu o săgeată. Robin Hood îl opri și le spuse tuturor că omuleții sunt oamenii pădurii, prietenii lui și să nu tragă în cei care nu îi atacă.
În timpul slujbei, în biserică intră chiar un astfel de omuleț, care îl vesti pe Robin că fusese urmărit de doi dintre cavalerii cei răi de la castelul Evil Hold, însoțiți de douăzeci de oameni. La sfârșitul slujbei proscrișii se pregătiră să se apere, fiind siguri că oamenii cavalerilor vor încerca să intre cu forța în biserică. Lui Robin i se alătură și un cavaler care asistase la slujbă, Alan de Tranmire sau Alan din Văi.
Când oamenii cavalerilor de la Evil Hold se apropiară destul de mult, proscrișii traseră și multe din săgețile lor își atinseră ținta. Cei care nu fuseseră nimeriți fugiră și se ascunseră în pădure. Spre pădure porniră și Robin cu oamenii lui. Pe drum Alan din Văi îi spuse că iubea o fată, pe Alice de Beauforest. Și fata îl iubea pe el, iar tatăl ei i-ar fi dat-o bucuros de soție, dacă nu ar fi vrut să o ia și unul dintre cavalerii cei răi, omul lui Isenbart de Belame. Robin Hood îi promise lui Alan că se va gândi cum să-l ajute. Alan voia acum să se ducă la el acasă și pentru asta trebuia să-și ia calul de la coliba pădurarului.
În timp ce avea loc lupta dintre oamenii lui Robin Hood și oamenii cavalerilor, nu departe de coliba pădurarului apăruse John, un om foarte înalt și voinic, un șerb fugit de la stăpân. Simțind miros de carne friptă și fiindu-i tare foame, omul se apropie de coliba pădurarului. Într-o parte legat de un pom, se afla calul lui Alan de Tranmire. În fața colibei își frigea carnea pentru cină Hugo cel Negru, unul dintre cei mai răi pădurari, fără milă pentru oamenii sărmani.
* * *
Urmează Robin Hood (4)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !