roman de HENRY GILBERT
Capitolul VIII. Cum l-a omorât Robin Hood pe șerif
În ziua în care sir Herbrand de Tranmire trebuia să-i înapoieze lui Robin Hood cele patru sute de lire, îl așteptară cu fripturi și cu plăcinte calde, dar trecuse ora mesei și cavalerul nu venea.
Robin trimise câțiva oameni în întâmpinarea cavalerului. Aceștia reveniră, însă, cu mai marele mănăstirii St.Mary, abatele Robert, cu chelarul și alți oameni ai săi.
Robin trimise câțiva oameni în întâmpinarea cavalerului. Aceștia reveniră, însă, cu mai marele mănăstirii St.Mary, abatele Robert, cu chelarul și alți oameni ai săi.
Robin Hood puse să le fie numărați banii și aveau opt sute de lire. Robin socoti că era exact datoria lui sir Herbrand, dar că Sfânta Fecioară i-o trimisese dublată.
Sosi și sir Herbrand, cu banii datorați și cu un dar de o sută de arcuri și două mii de săgeți cu vârful de oțel. Robin Hood primi numai arcurile și săgețile și îi lăsă banii, spunându-i că datoria fusese plătită dublu de către abate.
În primăvara următoare, abatele muri. Călugării aleseră un alt abate și îl trimiseră pentru confirmare la Londra, la cancelarul Angliei, William de Longchamp. El conducea țara cât timp regele Richard se afla în Cruciadă. Cancelarul îl respinse pe alesul călugărilor și îl numi abate pe nepotul său, Robert de Longchamp.
Robert de Longchamp era un om rău și viclean, ca și cavalerii de la castelul din Wrangby, rude cu el. Împreună cu aceștia și cu șeriful din Nottingham el încercă în multe rânduri să-i prindă pe Robin Hood și oamenii lui, dar nu izbutiră.
Într-o zi, Robin află că șeriful din Nottingham organizează o mare întrecere de tras cu arcul. Era sigur că șeriful o pusese la cale ca să-l prindă, totuși se duse, luându-și măsuri de prevedere. Își schimbă înfățișarea, își puse oamenii să se deghizeze și ei, dar să-și ia cu toții arcurile și săgețile, să intre în oraș prin porți diferite și să se amestece în mulțimea care va asista la întrecere.
Robin își elimină pe rând potrivnicii, până când rămase să se mai întreacă numai cu unul, Luke cel Roșu. Traseră la fel de bine amândoi, până când Robin propuse ca ei să se întoarcă cu spatele, ținta să fie mutată, iar ei să se întoarcă, să ochească și tragă repede, până se numără la trei. Săgeata lui Robin ajunse în mijlocul țintei, în timp ce săgeata lui Luke cel Roșu nimeri alături de țintă și se înfipse în pământ.
Șeriful le dădu oamenilor premiile, Robin se apropie, iar șeriful, fără a-l recunoaște, îl lăudă și îi propuse să devină omul lui. Robin se duse apoi să primească trofeul de la soția șerifului. Aceasta îl privi în ochi, îl recunoscu și izbucni în râs. Îi dădu trofeul și Robin se îndepărtă în grabă. Șeriful, uimit de râsul soției sale, se gândi puțin și își aminti de privirea câștigătorului. Îl recunoscu pe Robin Hood și își trimise oamenii să îl aresteze.
Proscrișii se retraseră spre poalele pădurii, dar oamenii șerifului începură să-i înconjoare. Apăru sir Richard din Lee, care îi chemă pe proscriși să se adăpostească în castelul său, deși știa că asta îl va face să fie scos în afara legii. Robin află că tatăl Marianei murise și că ticăloșii cavaleri din Wrangby voiau să puna mâna pe ea și pe averea ei. El plecă la castelul fetei și văzu că aceasta dispăruse. Porni să o caute și, în drumurile sale, o întâlni pe soția lui sir Richard din Lee. Femeia îi ceru ajutorul, căci soțul ei fusese luat de șerif cu oamenii săi și se afla în drum spre Nottingham.
Robin Hood și oamenii lui porniră iute și îi ieșiră înainte șerifului din Nottingham. Săgeata lui Robin străpunse trupul șerifului, iar oamenii acestuia aruncară armele la pământ cu toții. Sir Richard fu dus la tabăra proscrișilor, unde își revăzu soția.
Căutându-și iubita, Robin plecă noaptea spre micii oameni ai pădurii și o găsi acolo. El îl pusese pe Ket să o păzească pe lady Mariana. Omulețul o luase cu el și porniseră spre coline, dar fata fusese prinsă de un cavaler. Acesta o închisese într-un turn al castelului său, însă Ket reușise să o elibereze și să o aducă la casa familiei sale. Lady Mariana și Robin Hood hotărâră să se căsătorească în cel mai scurt timp, pentru ca el să o apere de primejdii.
Sosi și sir Herbrand, cu banii datorați și cu un dar de o sută de arcuri și două mii de săgeți cu vârful de oțel. Robin Hood primi numai arcurile și săgețile și îi lăsă banii, spunându-i că datoria fusese plătită dublu de către abate.
În primăvara următoare, abatele muri. Călugării aleseră un alt abate și îl trimiseră pentru confirmare la Londra, la cancelarul Angliei, William de Longchamp. El conducea țara cât timp regele Richard se afla în Cruciadă. Cancelarul îl respinse pe alesul călugărilor și îl numi abate pe nepotul său, Robert de Longchamp.
Robert de Longchamp era un om rău și viclean, ca și cavalerii de la castelul din Wrangby, rude cu el. Împreună cu aceștia și cu șeriful din Nottingham el încercă în multe rânduri să-i prindă pe Robin Hood și oamenii lui, dar nu izbutiră.
Într-o zi, Robin află că șeriful din Nottingham organizează o mare întrecere de tras cu arcul. Era sigur că șeriful o pusese la cale ca să-l prindă, totuși se duse, luându-și măsuri de prevedere. Își schimbă înfățișarea, își puse oamenii să se deghizeze și ei, dar să-și ia cu toții arcurile și săgețile, să intre în oraș prin porți diferite și să se amestece în mulțimea care va asista la întrecere.
Robin își elimină pe rând potrivnicii, până când rămase să se mai întreacă numai cu unul, Luke cel Roșu. Traseră la fel de bine amândoi, până când Robin propuse ca ei să se întoarcă cu spatele, ținta să fie mutată, iar ei să se întoarcă, să ochească și tragă repede, până se numără la trei. Săgeata lui Robin ajunse în mijlocul țintei, în timp ce săgeata lui Luke cel Roșu nimeri alături de țintă și se înfipse în pământ.
Șeriful le dădu oamenilor premiile, Robin se apropie, iar șeriful, fără a-l recunoaște, îl lăudă și îi propuse să devină omul lui. Robin se duse apoi să primească trofeul de la soția șerifului. Aceasta îl privi în ochi, îl recunoscu și izbucni în râs. Îi dădu trofeul și Robin se îndepărtă în grabă. Șeriful, uimit de râsul soției sale, se gândi puțin și își aminti de privirea câștigătorului. Îl recunoscu pe Robin Hood și își trimise oamenii să îl aresteze.
Proscrișii se retraseră spre poalele pădurii, dar oamenii șerifului începură să-i înconjoare. Apăru sir Richard din Lee, care îi chemă pe proscriși să se adăpostească în castelul său, deși știa că asta îl va face să fie scos în afara legii. Robin află că tatăl Marianei murise și că ticăloșii cavaleri din Wrangby voiau să puna mâna pe ea și pe averea ei. El plecă la castelul fetei și văzu că aceasta dispăruse. Porni să o caute și, în drumurile sale, o întâlni pe soția lui sir Richard din Lee. Femeia îi ceru ajutorul, căci soțul ei fusese luat de șerif cu oamenii săi și se afla în drum spre Nottingham.
Robin Hood și oamenii lui porniră iute și îi ieșiră înainte șerifului din Nottingham. Săgeata lui Robin străpunse trupul șerifului, iar oamenii acestuia aruncară armele la pământ cu toții. Sir Richard fu dus la tabăra proscrișilor, unde își revăzu soția.
Căutându-și iubita, Robin plecă noaptea spre micii oameni ai pădurii și o găsi acolo. El îl pusese pe Ket să o păzească pe lady Mariana. Omulețul o luase cu el și porniseră spre coline, dar fata fusese prinsă de un cavaler. Acesta o închisese într-un turn al castelului său, însă Ket reușise să o elibereze și să o aducă la casa familiei sale. Lady Mariana și Robin Hood hotărâră să se căsătorească în cel mai scurt timp, pentru ca el să o apere de primejdii.
* * *
Urmează Robin Hood (12)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !