ROB ROY. Povestire pe scurt (7)

roman de WALTER SCOTT

Capitolul XIII

Diana Vernon îl felicită ironic pe Francis Osbaldistone pentru purtarea lui din seara precedentă. Tânărul își cere iertare. Fata continuă și îl pune în rând cu toți verii lui.

Frank o asigură pe Diana că nu se va mai repeta. Ea îi cere să-i spună ce avusese cu ea, de ce se purtase atât de urât. El nu vrea să-i spună ce aflase de la Rasleigh. Dă vina pe faptul că primise niște vești proaste de la Londra și nu se simțise bine. Diana îi spune că știe că totul se trage de la Rasleigh și vrea neapărat să afle ce spusese acesta despre ea.

Încolțit de Diana, Frank îi spune până la urmă tot ce afirmase Rasleigh. Scârbită, fata îi spune că nu ar accepta să trăiască alături de Rasleigh și că ar prefera mănăstirea sau chiar mormântul.

Tânăra îi spune că simțise intențiile necurate cu care Rasleigh acceptase să fie dascălul ei. Se ferise de influența lui, fără a lupta cu el. Îl sfătuiește și pe Frank să îl suporte cu răbdare și să-i dejoace vicleniile cu calm, fără să se certe cu el.

După ce se desparte de Diana, Frank îi scrie o scrisoare lui Owen, pentru a-l preveni asupra firii lui Rasleigh. La prima întâlnire cu acesta, cei doi sunt reținuți și continuă să fie așa până când Rasleigh pleacă la Londra. Frank îi încredințează acestuia o scrisoare pentru tatăl său și încă una pentru Owen. El nu scrie, însă, niciun cuvânt despre plictiseala și sila pe care le simțea trăind la Osbaldistone Hall. Era îndrăgostit de Diana Vernon și acum n-ar mai fi vrut să plece de acolo.

Lecțiile cu domnișoara Vernon îi dezvăluie lui Frank mintea ei pătrunzătoare. Observă însă și faptul că Rasleigh nu o educase ca pe o doamnă. Îi ascunsese regulile etichetei, foarte pretențioase la vremea aceea. Cum nu avusese parte nici de tovărășia unei femei de la care să învețe toate acestea, norocul fetei fusese bunul ei simț înnăscut, .

Capitolul XIV

După plecarea lui Rasleigh, Frank continuă să studieze împreună cu Diana. Uneori, îl ajută pe unchiul său să-și scrie scrisorile ori să-și facă socotelile cu arendașii. Se mai apropie și de verii săi, încercând să se coboare la ocupațiile lor. Singurul care nu îl putea suferi era Thorncliff, fiindcă era gelos pe apropierea dintre el și Diana.

Frank stă de vorbă, uneori, cu Andrew Fairservice, grădinarul. De când descoperise că Frank era protestant ca și el, omul îl oprea adesea ca să stea puțin de vorbă.

Într-o seară, Andrew îi spune lui Frank că Pate Macready, negustorul ambulant, adusese vești de la Londra. Întâmplarea cu geamantanul lui Morris ajunsese subiect de discuție în Parlament. Se pomenise și numele lui Campbell și altele. Cum grădinarul lungește vorba, Frank îi cere să-I aranjeze o întâlnire cu negustorul ambulant.

În așteptarea negustorului, Frank se plimbă prin grădină. Observă că în bibliotecă este lumină și că se văd umbrele mai multor persoane. Asta îl uimește, fiindcă știa că numai domnișoara Vernon poate fi acolo.

Când sosește negustorul, Frank primește lămuriri și o gazetă. Află astfel mai multe detalii despre întâmpinarea din Parlament, inclusiv faptul că se pomenise și numele familiei lui.

* * *

Urmează Rob Roy (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !