ROB ROY. Povestire pe scurt (14)

roman de WALTER SCOTT

Capitolul XXX

Domnul Jarvie și Frank sunt ținuți peste noapte în han. Frank nu reușește să adoarmă și observă că ofițerul trimisese în mai multe rânduri soldați în cercetare. Abia către dimineață soldații aduc un prizonier, pe Dougal, temnicerul care îi ajutase.

Ofițerul smulge de la Dougal cu greu informația că Rob Roy este însoțit de numai șase oameni. Ceilalți plecaseră cu locotenentul lui Rob în vest. Ofițerul îi cere prizonierului să îl conducă la locul unde se află Rob. Dougal refuză și ofițerul ordonă soldaților să îl spânzure. Omul se răzgândește și ofițerul poruncește să pornească cu toții la drum.

Convoiul de ostași, împreună cu prizonierii, este însoțit de huiduielile și blestemele femeilor din cătunul Aberfoil. Drumul îi duce într-o trecătoare de munte, cu terenul accidentat. Domnul Jarvie prevede că vor fi atacați de oamenii lui Rob Roy, dar ofițerul nu-i dă ascultare. El îl asigură pe Jarvie că maiorul Galbraith, cu două-trei escadroane de cavalerie, va ocupa toate trecătorile din acea vale. Trei sute de munteni stăpâneau culmile, iar alte trupe din garnizoană erau pe cale să ocupe dealurile și văile din jur.

Soldații și prizonierii lor ajung la malul lacului, pe un drum îngust și primejdios. În scurt timp se lămuresc că îi aveau și înainte și în urmă pe oamenii lui Mac Gregor – Rob Roy. În vârful unei stânci apare chiar soția lui Rob, îmbrăcată și înarmată de luptă. Femeia le reproșează soldaților englezi că le-au luat totul, averea și numele, iar acum voiau să le ia și viața.

Începe lupta și Dougal se strecoară în sus pe stânci. În urma lui vine Frank, după cum porniseră și domnul Jarvie și Andrew Fairservice. Numai că domnul Jarvie alunecase și rămăsese agățat de craca unui pom. Andrew ajunsese în vârful unei stânci abrupte și nu îndrăznea nici să meargă mai departe, nici să se întoarcă înapoi. În scurt timp focul se oprește și lupta se încheie cu victoria scoțienilor.

Capitolul XXXI

Frank Osbaldistone se duce să-l ajute pe domnul Jarvie. Îl găsește în picioare, cu hainele sfâșiate. Îl văzuse Dougal și îi tăiase hainele ca să scape din pomul în care atârnase. Dougal îl sfătuise să nu apară în fața lui Helen MacGregor și să îl aștepte acolo pe el. Andrew fusese amenințat cu armele de scoțieni și coborâse cum putuse de pe stânca lui.

Tocmai când muntenii puseseră mâna și pe domnul Jarvie și pe Frank, apare Dougal și îi pune sub ocrotirea lui. Muntenii ar fi vrut tare mult să le ia hainele și încălțămintea, așa cum îi făcuseră lui Andrew. Prizonierii sunt duși în fața soției lui Rob Roy.

Domnul Jarvie o salută călduros pe femeie, ca fiind soția vărului său. Ea respinge cu înfocare această înrudire. Spune că, dacă ar fi fost rude, domnul Jarvie ar fi purtat portul MacGregorilor și le-ar fi vorbit graiul. Neimpresionată, femeia le cere oamenilor ei să-i lege pe prizonieri și să-i arunce în lac. Dougal le ia apărarea și îi spune femeii să înece soldații englezi, nu pe prietenii lui MacGregor.

În clipa aceea sosește o ceată de munteni, printre care se aflau și doi fii ai lui MacGregor. Ei aduc vestea tristă că tatăl lor fusese prins. Se dusese să se întâlnească cu cineva, însoțit de numai doi oameni. Fusese surprins de oamenii lui Galbraith și făcut prizonier.

Oamenii îl aduc în fața femeii pe cel care îi adusese soțului ei chemarea la întâlnire. Era Morris și îl chemase pe Rob Roy în numele lui Rasleigh. Helen MacGregor poruncește oamenilor să îl înece în lac.

* * *

Urmează Rob Roy (15)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !