PINOCCHIO. Povestire pe scurt (5)

roman de CARLO COLLODI

Capitolul XIII

Hanul ”La Racul Roșu”

Către seară, Pinocchio și cei doi tovarăși ai săi ajunseră la hanul ”Racul Roșu”. Vulpea propuse să se odihnească acolo și să plece pe la miezul nopții, astfel ca dimineață să ajungă la Câmpul Minunilor.


Se așezară la masă. Motanul spuse că are stomacul deranjat și nu putu să mănânce decât treizeci și cinci de barbuni și patru porții de drob cu parmezan. Vulpea era la regim, așa că se mulțumi numai cu un iepure cu garnitură de pui și o mâncare de măruntaie de potârniche și iepure de casă, apoi spuse că îi e greață și nu mai poate să guste nimic. Bietul Pinocchio ceru un sfert de miez de nucă și un colțișor de pâine și nici pe acelea nu putu să le mănânce.
După ce mâncară, merseră la culcare, Vulpea și Motanul într-o cameră și Pinocchio în alta. La miezul nopții, hangiul îl trezi pe băiețelul de lemn, așa cum i se ceruse. Îi spuse că tovarășii lui plecaseră cu două ore înainte, fiindcă motanul fusese anunțat că fiul său este grav bolnav. Urma să se întâlnească cu toții în zori, pe Câmpul Minunilor. Pinocchio plăti masa cu unul dintre galbeni și porni la drum.
Pe trunchiul unui copac i se arătă fantoma Greierului vorbitor. Aceasta îi spuse să nu se încreadă în cei doi și să se întoarcă acasă la tatăl său. Îi mai spuse că noaptea e întunecoasă și drumul e periculos, dar Pinocchio nu renunță.

Capitolul XIV

Pinocchio, care n-a ascultat sfaturile cele bune ale Greierului vorbitor, se întâlnește cu tâlharii

Pinocchio porni mai departe. În scurt timp, în urma lui apărură două umbre negre, înfășurate în niște saci de cărbuni. Băiețelul de lemn ascunse banii în gură, sub limbă.
Tâlharii îl înșfăcară pe Pinocchio și îi cerură banii. El le arătă prin semne că nu are bani. Tâlharii îl amenințară că îi omoară și pe el și pe tatăl lui. Pinocchio strigă să nu îi omoare tatăl, iar banii îi zornăiră sub limbă.
Cei doi tâlharii încercară în fel și chip să-i scoată banii din gură lui Pinocchio, dar nu izbutiră. Cel mai mic de statură încercă să-i deschidă gura cu un satâr, dar băiețelul îl mușcă de mână și i-o smulse. Mare îi fu mirarea când își dădu seama că mâna era de fapt o lăbuță de pisică.
Pinocchio reuși să se smulgă din mâinile tâlharilor și o luă la goană. Când cei doi îl ajunseră din urmă, băiețelul de lemn se cățără într-un copac. Cei doi dădură foc copacului, el se aruncă de sus și porni să fugă mai departe. Când era să-l ajungă din nou, lui Pinocchio îi ieși în cale un șanț cu apă. Sări peste el și continuă să alerge, dar cei doi căzură în apă. Crezu că scăpase de ei, însă când privi înapoi îi văzu, uzi leoarcă, ținându-se după el.

Capitolul XV

Tâlharii îl urmăresc pe Pinocchio și, după ce îl ajung, îl spânzură de ramura Stejarului cel Mare.

Pinocchio zări în depărtare o căsuță albă. Se gândi că, dacă va ajunge la căsuță, va fi salvat. Fugi cu ultimele puteri până la căsuță. dar când bătu în poartă nu răspunse nimeni.
Băiețelul de lemn începu atunci să izbească poarta cu picioarele, doar-doar îl va auzi cineva. Într-adevăr, la ferestră apăru o copilă cu fața albă și ochii albaștri. Ținea mâinile încrucișate pe piept și vorbea fără să-și miște buzele. Îi spuse că toți din casa aceea au murit și că ea însăși este moartă, apoi dispăru, iar fereastra se închise.
Tâlharii îl înhățară pe Pinocchio și încercară să-l facă bucăți cu cuțitele. Pinocchio era, însă, făcut dintr-un lemn tare, iar cuțitele se frânseră. Atunci, cei doi îl spânzurară de o cracă a unui stejar.
Nici după trei ore băiețelul de lemn nu își pierduse suflarea și nu deschisese gura. Plictisiți de așteptare, tâlharii plecară, cu gândul să revină a doua zi.
Încet-încet, Pinocchio simți cum i se apropie moartea. În ultima clipă se gândi la tatăl său, dorindu-și să fie acolo, lângă el, apoi închise ochii, deschise gura și rămase nemișcat.

* * *

Urmează Pinocchio (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !