PINOCCHIO. Povestire pe scurt (2)

roman de CARLO COLLODI

Capitolul IV

Povestea lui Pinocchio și a Greierului vorbitor, în care se vede cum copiii răi se plictisesc să tot fie dojeniți de cei care știu mai multe decât ei

După ce trase o goană peste câmpuri, Pinocchio se întoarse acasă. Intră și se așeză pe jos, obosit și mulțumit. Deodată auzi un țârâit de greier. Se uită în jur și văzu pe perete un greier mare. Îl întrebă cine este și află că se numește Grillo și stă de multă vreme în casa lui Geppetto.


Răutăcios, Pinocchio îi ceru greierului să plece imediat de acolo, dar Greierul vorbitor voi să îi spună înainte de a pleca un mare adevăr: copiii care nu își respectă părinții și care fug de acasă vor ajunge rău până la urmă. Pinocchio răspunse că are de gând să plece de tot de acasă, fiindcă va fi trimis la școală, iar lui nu-i arde de învățătură.
Greierul vorbitor îi arătă că va ajunge un neștiutor și vor râde toți de el. Îl îndemnă să învețe măcar o meserie, ca să-și poată câștiga hrana. Pinocchio îi spuse că el preferă viața de vagabond. Greierul răspunse că aceia care preferă această viață sfârșesc la spital sau la închisoare. Furios, Pinocchio strivi Greierul vorbitor de perete.

Capitolul V

Pinocchio este înfometat și caută ouă să-și facă omletă, dar, când îi este lumea mai dragă, omleta zboară pe fereastră

Veni seara și lui Pinocchio i se făcu foame. Se îndreptă către vatra pe care fierbea oala, dar descoperi că e doar o pictură pe perete. Căută peste tot, dar nu găsi absolut nimic de mâncare.
Disperat, Pinocchio începu să plângă, regretând că îl supărase pe tatăl său. Știa că, dacă Geppetto ar fi fost acolo, nu l-ar fi lăsat să rabde de foame. Mai privi o dată în jurul său și zări un ou în gunoi. Se repezi și îl luă și începu să-și facă planuri cum să pregătească oul. Bucuros, nu se putea hotărî cum să-l gătească: să-l facă omletă, să-l fiarbă în apă, tare sau moale, să-l prăjească... Până la urmă se hotărî să-l facă în tigăiță. Puse tigăița pe sobița în care se afla jeratic încins și turnă în ea puțină apă, fiindcă nu avea nici unt, nici ulei. Când apa începu să fiarbă, sparse oul. Din el ieși un puișor. Vesel și politicos, puișorul îi mulțumi că îl eliberase din ou și își luă zborul pe fereastră.
Pinocchio plânse pe săturate, apoi, chinuit de foame, plecă în sat să ceară cuiva ceva de mâncare.

Capitolul VI

Pinocchio adoarme cu picioarele pe sobița cu jeratic și dimineața următoare se trezește cu picioarele arse în întregime

Era o noapte întunecoasă, vântul sufla cu putere, tuna și fulgera. Pinocchio sună la o casă și sus, la fereastră, apăru un bătrânel cu boneta de dormit pe cap. Băiatul de lemn îi ceru o bucățică de pâine. Bătrânul crezu că e unul dintre băieții care sună noaptea ca să-și bată joc de oameni. Îi spuse să aștepte și, după scurtă vreme îi spuse să vină sub fereastră. Pinocchio se apropie și întinse pălăriuța, dar bătrânul răsturnă peste el un vas cu apă și îl udă din cap până-n picioare
Pinocchio reveni acasă, ud, obosit și înfometat. Se așeză, sprijinindu-și picioarele pe sobița cu jeratic și adormi. În timp ce dormea, picioarele îi luară foc și se făcură scrum.
Dimineață, Pinocchio auzi că bate cineva la ușă. Era Geppetto.

* * *

Urmează Pinocchio (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !