roman de CARLO COLLODI
Capitolul XXXI
După cinci luni petrecute în Țara Jucăriilor, Pinocchio are o mare surpriză.
Carul pe care îl așteptau Lucignolo și Pinocchio era tras de douăsprezece perechi de măgăruși încălțați cu cizmulițe și avea roțile înfășurate în cârpe și în câlți, așa că nu făcea niciun zgomot.
Conducătorul carului era un omuleț gras, cu o gură mică și zâmbitoare și cu voce mieroasă. În car se înghesuia o mulțime de băieți, cu vârste între opt și doisprezece ani. Deși stăteau rău, toți erau mulțumiți că vor ajunge într-o țară fără școală, cărți, învățători.
Lucignolo sări pe una din hulubele carului, căci nu mai era loc înăuntru. Pinocchio, după ce mai ezită puțin, se hotărî să meargă și el. Încercă să încalece pe unul dintre măgăruși, dar acesta îl trânti de vreo două ori. Stăpânul chervanului îi rupse măgărușului câte o jumătate din fiecare ureche și îl potoli, așa că Pinocchio putu să îl încalece.
Porniră la drum. Pinocchio auzi o voce slabă care îi șoptea că iar s-a luat după alții și o să îi pară rău. Mai merseră o vreme și Pinocchio auzi din nou vocea care îi spunea că acei copii care nu vor să învețe și se țin numai de joacă vor avea un sfârșit nefericit. Vocea îi mai spuse băiatului de lemn că va plânge cândva așa cum plânge el astăzi.
Pinocchio sări de pe măgăruș, îl privi și văzu că acesta plânge ca un copil. Îi spuse asta conducătorului carului, Omulețul, iar acesta îi spuse că nu e vreme de pierdut, căci drumul este lung. Pinocchio ascultă și încălecă din nou.
În zori sosiră în Țara Jucăriilor. Străzile erau pline de copii care se jucau, cântau, râdeau, mergeau cu bicicleta, făceau tumbe și multe altele. Peste tot se aflau mici teatre, ticsite de copii, iar pe zidurile caselor erau inscripții împotriva școlii și învățăturii, scrise, bineînțeles, cu greșeli de ortografie.
În felul acesta petrecu și Pinocchio vreo cinci luni de zile, până când, într-o dimineață, avu o surpriză foarte neplăcută.
Conducătorul carului era un omuleț gras, cu o gură mică și zâmbitoare și cu voce mieroasă. În car se înghesuia o mulțime de băieți, cu vârste între opt și doisprezece ani. Deși stăteau rău, toți erau mulțumiți că vor ajunge într-o țară fără școală, cărți, învățători.
Lucignolo sări pe una din hulubele carului, căci nu mai era loc înăuntru. Pinocchio, după ce mai ezită puțin, se hotărî să meargă și el. Încercă să încalece pe unul dintre măgăruși, dar acesta îl trânti de vreo două ori. Stăpânul chervanului îi rupse măgărușului câte o jumătate din fiecare ureche și îl potoli, așa că Pinocchio putu să îl încalece.
Porniră la drum. Pinocchio auzi o voce slabă care îi șoptea că iar s-a luat după alții și o să îi pară rău. Mai merseră o vreme și Pinocchio auzi din nou vocea care îi spunea că acei copii care nu vor să învețe și se țin numai de joacă vor avea un sfârșit nefericit. Vocea îi mai spuse băiatului de lemn că va plânge cândva așa cum plânge el astăzi.
Pinocchio sări de pe măgăruș, îl privi și văzu că acesta plânge ca un copil. Îi spuse asta conducătorului carului, Omulețul, iar acesta îi spuse că nu e vreme de pierdut, căci drumul este lung. Pinocchio ascultă și încălecă din nou.
În zori sosiră în Țara Jucăriilor. Străzile erau pline de copii care se jucau, cântau, râdeau, mergeau cu bicicleta, făceau tumbe și multe altele. Peste tot se aflau mici teatre, ticsite de copii, iar pe zidurile caselor erau inscripții împotriva școlii și învățăturii, scrise, bineînțeles, cu greșeli de ortografie.
În felul acesta petrecu și Pinocchio vreo cinci luni de zile, până când, într-o dimineață, avu o surpriză foarte neplăcută.
Capitolul XXXII
Lui Pinocchio îi cresc urechi de măgar, apoi devine un măgăruș adevărat și începe să ragă.
Dimineață, Pinocchio voi să se scarpine în cap și simți că i-au crescut urechile foarte mult. Se privi în apa din lighean, căci nu găsi nicio oglindă. Descoperi că îi crescuseră urechi de măgar. Pinocchio începu să plângă atât de tare încât veni la el Marmota care locuia la etajul de deasupra.
Marmota îi spuse că va deveni cu totul un măgăruș, fiindcă așa pățesc băieții care urăsc cărțile și școala. Pinocchio dădu atunci vina pe Lucignolo, care l-ar fi atras să vină acolo fără voia lui. Se hotărî să se ducă chiar atunci la Lucignolo, dar întâi își ascunse urechile de măgar punându-și pe cap o scufie mare.
Lucignolo era acasă. Când îi deschise lui Pinocchio, acesta observă că și colegul lui poartă o scufie. Își scoaseră scufiile în același timp și văzură că au amândoi urechi de măgar. În loc să plângă și să se rușineze, cei doi începură să râdă. Numai că, în timpul râsului, se transformară cu totul în măgăruși. Mâinile și picioarele deveniră păroase și terminate cu copite, le apăru bot în loc de gură și le crescu și coadă. Râsul deveni plâns, apoi răgete de măgar.
La ușa casei bătu cineva. Era Omulețul, care le ceru să deschidă.
Marmota îi spuse că va deveni cu totul un măgăruș, fiindcă așa pățesc băieții care urăsc cărțile și școala. Pinocchio dădu atunci vina pe Lucignolo, care l-ar fi atras să vină acolo fără voia lui. Se hotărî să se ducă chiar atunci la Lucignolo, dar întâi își ascunse urechile de măgar punându-și pe cap o scufie mare.
Lucignolo era acasă. Când îi deschise lui Pinocchio, acesta observă că și colegul lui poartă o scufie. Își scoaseră scufiile în același timp și văzură că au amândoi urechi de măgar. În loc să plângă și să se rușineze, cei doi începură să râdă. Numai că, în timpul râsului, se transformară cu totul în măgăruși. Mâinile și picioarele deveniră păroase și terminate cu copite, le apăru bot în loc de gură și le crescu și coadă. Râsul deveni plâns, apoi răgete de măgar.
La ușa casei bătu cineva. Era Omulețul, care le ceru să deschidă.
Capitolul XXXIII
Devenit măgar adevărat, Pinocchio este scos la vânzare și este cumpărat de directorul unui circ, ca să-l învețe să danseze și să sară prin cercuri. Se accidentează, însă, și îl cumpără altcineva, ca să facă din pielea lui o tobă.
Cei doi băieți, deveniți măgari, nu mai puteau să deschidă ușa. Omulețul o deschise cu forța, îi luă, îi țesălă până deveniră lucioși, apoi îi duse la piață să-i vândă.
Pinocchio fu cumpărat de un om care îl duse în grajdul său și îi dădu paie să mănânce. Cum Pinocchio nu voi paiele, îi dădu fân. Măgărușul nu îl voi nici pe acesta și se alese cu o bătaie cu biciul. Multe lovituri de bici mai încasă el și în timp ce stăpânul îl dresă ca să danseze vals și să sară prin cercuri.
La primul său spectacol de circ, Pinocchio culese multe aplauze pentru felul în care schimbă pasul, trapul și galopul. Din nefericire, când să sară prin cerc se împiedică și își rupse un picior. Stăpânul său îl vându imediat unuia care voia pielea măgărușului ca să facă o tobă.
Noul stăpân îl duse pe Pinocchio la malul mării, îi legă o piatră de gât și o funie de un picior, apoi îi dădu brânci în apă. Se așeză pe o piatră cu funia în mână, așteptând ca măgărușul să se înece ca să-i poată lua pielea.
Pinocchio fu cumpărat de un om care îl duse în grajdul său și îi dădu paie să mănânce. Cum Pinocchio nu voi paiele, îi dădu fân. Măgărușul nu îl voi nici pe acesta și se alese cu o bătaie cu biciul. Multe lovituri de bici mai încasă el și în timp ce stăpânul îl dresă ca să danseze vals și să sară prin cercuri.
La primul său spectacol de circ, Pinocchio culese multe aplauze pentru felul în care schimbă pasul, trapul și galopul. Din nefericire, când să sară prin cerc se împiedică și își rupse un picior. Stăpânul său îl vându imediat unuia care voia pielea măgărușului ca să facă o tobă.
Noul stăpân îl duse pe Pinocchio la malul mării, îi legă o piatră de gât și o funie de un picior, apoi îi dădu brânci în apă. Se așeză pe o piatră cu funia în mână, așteptând ca măgărușul să se înece ca să-i poată lua pielea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !