povestire de COSTACHE NEGRUZZI
Bătrânul pădurar Tândală le povestește unor oaspeți despre vremea de dinainte de a se naște el și după aceea, când au rămas numai Păcală și Tândală.
*
Tatăl lui Tândală fusese vestitul Strâmbă-Lemne, nepot al viteazului Sfarmă-Peatră. Pe la vârsta de două sute optzeci de ani se însură cu jupâneasa Mărica.
Femeia era frumoasă, dar cam proastă. De câte ori spunea câte o nerozie, el îi zicea, ”Tronc, Mărico !”, vorbă care a rămas mult timp după ce ei s-au dus.
Mărica născu o sumedenie de copii, dar nu trăi nici unul. Abia după ce pieriră vreo două sute de prunci, s-a născut Tândală, care a trăit. În schimb, a murit mamă-sa. Tatăl său era la vremea aceea în vârstă de patru sute optzeci și trei de ani. Simțind că i-a venit și lui sorocul, încredință copilul nașului său, Păcală.
Rămaseră așadar Păcală si Tândală, nașul și finul. Păcală îl dădu pe Tândală la învățătură, dar cum nu mergea, hotărî să îl învețe el tot ce avea trebuință să știe în viață. Sub forma unui mare număr de proverbe, Păcală îl sfătui pe finul său următoarele.
Să fie modest și drept (Mai bine fruntea cozii decât coada frunții și Șezi strâmb și grăiește drept). Să-și facă treburile la timp (Bate fierul până e cald) și să-și țină gura închisă (Fiecare pasăre pe limba ei piere).
Să nu fie zgârcit, dar nici risipitor. Să se întovărășească cu oameni cumsecade, să nu umble pe la judecăți și să nu aibă de-a face cu cei mari (Corb la corb nu-și scoate ochii).
Să nu aibă încredere în ciocoi, în parveniți (Din coadă de câine, sită de mătase nu se face).Să se ferească de proști și de nebuni. Să nu aibă încredere în promisiuni.(Înțeleptul făgăduiește, nebunul trage nădejde).
Să nu facă datorii, dar nici să nu dea cu împrumut și nici să nu facă afaceri cu rudele.
Să nu se încreadă în oamenii aflați în posturi mari.
Să nu fie încrezut, nici exagerat (Nu face din țânțar armăsar).
Să nu fie supărat pe soarta lui, căci nu se știe niciodată ce ți-e scris (Joacă ursul la cumătrul, poate va juca și la tine).
Să se însoare la timp (Însuratul de dimineață și mâncarea de dimineață nu dau greș) și să cunoască fata dinainte, să n-o ia din auzite (Se întâmplă că de departe e trandafir și de aproape borș cu știr).
Femeia era frumoasă, dar cam proastă. De câte ori spunea câte o nerozie, el îi zicea, ”Tronc, Mărico !”, vorbă care a rămas mult timp după ce ei s-au dus.
Mărica născu o sumedenie de copii, dar nu trăi nici unul. Abia după ce pieriră vreo două sute de prunci, s-a născut Tândală, care a trăit. În schimb, a murit mamă-sa. Tatăl său era la vremea aceea în vârstă de patru sute optzeci și trei de ani. Simțind că i-a venit și lui sorocul, încredință copilul nașului său, Păcală.
Rămaseră așadar Păcală si Tândală, nașul și finul. Păcală îl dădu pe Tândală la învățătură, dar cum nu mergea, hotărî să îl învețe el tot ce avea trebuință să știe în viață. Sub forma unui mare număr de proverbe, Păcală îl sfătui pe finul său următoarele.
Să fie modest și drept (Mai bine fruntea cozii decât coada frunții și Șezi strâmb și grăiește drept). Să-și facă treburile la timp (Bate fierul până e cald) și să-și țină gura închisă (Fiecare pasăre pe limba ei piere).
Să nu fie zgârcit, dar nici risipitor. Să se întovărășească cu oameni cumsecade, să nu umble pe la judecăți și să nu aibă de-a face cu cei mari (Corb la corb nu-și scoate ochii).
Să nu aibă încredere în ciocoi, în parveniți (Din coadă de câine, sită de mătase nu se face).Să se ferească de proști și de nebuni. Să nu aibă încredere în promisiuni.(Înțeleptul făgăduiește, nebunul trage nădejde).
Să nu facă datorii, dar nici să nu dea cu împrumut și nici să nu facă afaceri cu rudele.
Să nu se încreadă în oamenii aflați în posturi mari.
Să nu fie încrezut, nici exagerat (Nu face din țânțar armăsar).
Să nu fie supărat pe soarta lui, căci nu se știe niciodată ce ți-e scris (Joacă ursul la cumătrul, poate va juca și la tine).
Să se însoare la timp (Însuratul de dimineață și mâncarea de dimineață nu dau greș) și să cunoască fata dinainte, să n-o ia din auzite (Se întâmplă că de departe e trandafir și de aproape borș cu știr).
*
Ar mai fi spus multe proverbe bătrânul, ar mai fi povestit despre Păcală și Tândală, dar oaspeții adormiseră, așa că se culcă și el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !