roman de WALTER SCOTT
Capitolul 17
Cavalerul Negru încearcă să cânte la harfă, dar strunele instrumentului sunt dezacordate. Le acordează cum poate, apoi cântă o baladă intitulată ”Întoarcerea cruciatului”. Călugărul ascultă cu multă atenție și la sfârșit face observația că acel cavaler saxon, cruciatul despre care era vorba în cântec, pare să fi stat destul de mult printre cavalerii normanzi.
Apucând harfa, călugărul cântă și el un cântec, mult mai vesel, ”Fratele desculț”, pe o melodie ce venea chiar din vremea vechilor druizi.
Apucând harfa, călugărul cântă și el un cântec, mult mai vesel, ”Fratele desculț”, pe o melodie ce venea chiar din vremea vechilor druizi.
Cei doi cheflii cântă și beau până când petrecerea le este întreruptă de o bătaie puternică în ușă.
Capitolul 18
La sfârșitul turnirului cineva îl ridicase pe cavalerul Ivanhoe, grav rănit, și îl luase cu sine. Cedric Saxonul își trimisese paharnicul, pe Oswald, să îl caute. Nu îl găsise, dar pusese mâna pe Gurth, ce își căuta și el stăpânul. Cedric aflase de la Gurth că Ivanhoe fusese ridicat cu grijă și așezat în lectica unei spectatoare.
Mai liniștit, Cedric plecase cu Athelstane la banchetul prințului John. Întors mânios de acolo, Cedric poruncise ca Gurth să fie pus în lanțuri. Plecaseră apoi cu toții la mănăstirea Sfântului Withold pentru o cină târzie. Pe drumul de întoarcere, le ieșise în cale Fang, câinele lui Gurth. Cedric îl lovise, spre marea mâhnire a lui Gurth. Acesta îi spusese lui Wamba că nu îl va mai sluji niciodată pe Cedric, fiindcă fusese nemilos și cu propriul său fiu și cu bietul lui câine.
Pe drum, Cedric și Athelstane vorbiseră despre starea țării, despre neînțelegerile dintre prințul John și regele Richard, despre posibilitatea ca saxonii să înlăture jugul normand. Cedric îl vedea pe Athelstane luând conducerea saxonilor, de aceea ar fi și dorit ca acesta să se însoare cu Rowena, fiica regelui saxon Alfred. Athelstane, însă, era foarte comod și era mulțumit cu starea în care se afla.
Pe de altă parte, Rowena nu îl dorea pe Athelstane ca soț, ea îi dăruise inima lui Wilfred de Ivanhoe, fiul lui Cedric. Din acest motiv își izgonise Cedric fiul de acasă.
La amiază, poposiseră într-un luminiș, pentru o gustare și pentru a-și odihni caii. Porniseră din nou la drum, zoriți, dorind să nu călătorească toată noaptea.
* * *
Urmează Ivanhoe (10)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !