INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (4)

roman de JULES VERNE

Partea I

Capitolul XIII

Coloniștii nu aveau de niciunele, dar se bizuiau mult unul pe altul. Priceperea lui Cyrus Smith, ideile și pasiunea pentru vânătoare ale lui Gedeon Spillet, curajul și cunoștințele de științele naturii ale lui Harbert, devotamentul, hărnicia și puterea lui Nab, precum și priceperea la multe meșteșuguri a lui Pencroff aveau să învingă toate greutățile.

Cyrus Smith propune să construiască un cuptor. Pencroff cere întâi un cuțit, ca să-și facă arc și săgeți pentru vânătoare. Inginerul desface în două zgarda lui Top, care era făcută dintr-o lamă de oțel călit. Cele două jumătăți, ascuțite și înfipte în două mânere de lemn, devin iute două cuțite strașnice.

Coloniștii pornesc spre Pârâul Roșu, numit așa tocmai datorită faptului că malurile sale erau din argilă roșie, foarte bună pentru fabricarea cărămizilor din care aveau să construiască cuptorul, chiar acolo. În drum, Pencroff face câteva arcuri, dar rămâne de rezolvat problema vârfurilor de săgeți. O rezolvă Top, care prinde un porc spinos. Pencroff fixează țepii porcului la capătul săgeților, iar Gedeon Spillet și Harbert pornesc la vânătoare.

Cărămidarii fac, timp de două zile, vreo trei mii de cărămizi, pe care le lasă să se usuce până când vor putea fi arse. În timpul acesta explorează împrejurimile și descoperă urmele unor animale mari, cu gheare puternice.

Se pun și cărămizile la ars, timp de patruzeci și opt de ore. Până când se răcesc, oamenii fac și mortar, din var și nisip. După câteva zile, coloniștii încep construirea cuptorului. În scurt timp în cuptor sunt arse primele farfurii, căni și oale. Pencroff își face chiar și câteva pipe, deși rămăsese fără tutun în timpul naufragiului.

În seara zilei în care terminaseră de făcut oalele, coloniștii cinează mâncând pentru prima oară supă, apoi friptură alături de care Nab fiersese niște tuberculi ce țineau loc și de cartofi și de pâine. După cină, Cyrus Smith le spuse celorlalți că a doua zi va stabili coordonatele insulei – latitudinea și longitudinea la care se afla, pentru a-și da seama la ce depărtare de continentul american sau de cel australian se aflau. În funcție de asta, aveau să afle dacă trebuia să-și construiască o barcă sau o casă.

Capitolul XIV

A doua zi, inginerul face calculele asistat de Harbert, în timp ce Pencroff și Nab strâng o mulțime de stridii, dintr-un banc aflat nu departe de țărm.

Cu mijloacele rudimentare pe care le are, dar ajutat de vastele sale cunoștințe, inginerul reușește să afle coordonatele aproximative ale insulei. Se aflau în emisfera australă, la distanțe mari de orice coastă, așa că trebuia să renunțe la ideea construirii unei bărci.

Capitolul XV

În ziua următoare, coloniștii încep să se pregătească pentru prelucrarea minereului de fier. Trebuia să-și facă unelte și să-și amenajeze o locuință înainte de sosirea anotimpului rece. Cyrus Smith îi duce întâi la vânătoare de foci, pe insulița unde fuseseră aruncați de pe balon tovarășii săi. Din pieile lor urma să facă foale de fierărie.

După câteva zile, coloniștii pornesc spre muntele Franklin, unde se aflau minereul de fier și zăcăminte de cărbune. Urma să-și facă acolo o colibă și să stea până când vor fi terminat. Ajunși la Pârâul Roșu își așează acolo tabăra și pregătesc cina frigând animalele prinse pe drum.

În sfârșit coloniștii se ocupă de extragerea fierului. Așează straturi alternative de cărbune și minereu de fier, lăsând loc în mijlocul grămezii pentru a introduce aer cu foalele din piei de focă. După multă muncă obositoare, oamenii obțin mai multe bare de fier, din care izbutesc să facă unelte – clești, târnăcoape, cazmale, toporiști, ciocane, cuie. Călite în foc și apoi în apă rece, uneltele erau nu mai puțin bune decât cele ale oamenilor din epoca de fier.

Capitolul XVI

Problema locuinței revine în atenția coloniștilor. Se apropia anotimpul ploios. Nu numai atât, dar era evident că pe insulă trăiesc animale mari și periculoase. Inginerul adaugă și faptul că insula se afla în regiunea Pacificului bântuită de pirații malaezieni, la fel de periculoși ca și animalele sălbatice.

Pencroff susține că ar fi mai bună o locuință săpată în zidul de granit din apropierea Șemineului, dar zidul nu avea nici o crăpătură, iar ei nu aveau praf de pușcă. Cercetează cu toții din nou zidul de granit, dar nu găsesc nimic. Pornesc mai departe și ajung la Lacul Grant. Aici Top devine agitat, latră și chiar se aruncă în apele lacului. Câinele se întoarce la mal când este chemat de stăpân, dar rămâne neliniștit și pare că urmărește o vietate ce străbate apele lacului. După ce ocolesc tot lacul, câinele sare din nou în apă, de unde apare capul enorm al unei vaci-de-mare.

Câinele este înhățat de vaca-de-mare și tras în adâncul apei. Apele agitate arată că are loc o luptă, din care Top nu putea ieși învingător. Totuși, deodată, o forță uriașă îl aruncă în sus pe bietul câine, care cade iar în apă, apoi revine înot la mal. Uluiți, coloniștii privesc cum lupta continuă sub apă și bănuiesc că vaca-de-mare fusese atacată de un animal mai mare decât ea. Când apare la suprafață, moartă, și văd cât era de mare, oamenii se întreabă ce animal ar fi putut să o ucidă. Preocupați de această întrebare, coloniștii se întorc la Șemineu.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !