INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (19)

roman de JULES VERNE

Partea a III-a

Capitolul XVIII

Triști că au rămas fără protectorul lor, coloniștii vor acum să termine cât mai repede construirea noului lor vas. Ei doresc să părăsească cât mai repede insula misterioasă. Îi îndeamnă și vremea, căci toată vara bântuiseră furtunile, adăugându-se la semnele activității vulcanului.

Într-o zi, din vârful vulcanului iese un fum gros, care anunța o erupție apropiată. Pericolul cel mare nu era erupția în sine, căci Casa-de-Granit nu s-ar fi aflat în calea scurgerii lavei. Erupțiile pot fi însă însoțite de cutremure și acesta era un pericol pentru întreaga insulă. Coloniștii se grăbesc și mai mult să termine vasul, dar mai aveau mult de muncă. În ziua următoare, în vârful vulcanului se văd și flăcări, semn că erupția nu era departe.

Cyrus Smith pleacă împreună cu Ayrton spre țarcul animalelor. Ayrton împrospătează nutrețul, în timp ce inginerul cercetează starea muntelui. Acolo unde fusese un izvor sulfuros erau acum treisprezece, dovada activității violente din subsol. Fum, flăcări și pietre țâșneau din crater, dar încă nu se vedea nicio scurgere de lavă.

Cei doi se îndreaptă apoi spre caverna în care găsiseră submarinul căpitanului Nemo. Inginerul observă că din toate crăpăturile iese fum și pomenește despre avertismentul căpitanului că aici ar fi fost o primejdie îngrozitoare.

Capitolul XIX

Inginerul le spune tovarășilor săi că insula Lincoln se află într-o mare primejdie. După cum îi spusese căpitanul Nemo și observase și el, caverna se afla în legătură subterană cu vulcanul. Atunci când lava avea să ajungă la cavernă, contactul dintre lavă și apa mării avea să determine o explozie cumplită, care avea să arunce insula misterioasă în aer. Pericolul, deci, îi amenința direct.

Coloniștii grăbesc și mai mult amenajarea navei. După două zile lava aruncă în aer conul superior al vulcanului. Acum, flăcările acoperă cerul, iar lava se scurge pe pământ în mii de șuvoaie. Oamenii deschid repede țarcul și animalele fug înnebunite de spaimă. După o oră, lava umple țarcul, acoperă căsuța și împrejmuirea.

În ziua următoare, coloniștii muncesc nebunește să ridice un dig, pentru a dirija lava spre lacul Grant. După aceea, timp de două săptămâni, muncesc fără oprire la amenajarea navei. Vulcanul se mai liniștește o vreme, apoi își reia activitatea și lava ajunge pe platou, distruge curtea păsărilor, staulele, moara.

În noaptea premergătoare zilei în care stabiliseră lansarea navei la apă, insula Lincoln explodează și oceanul acoperă totul.

Capitolul XX

Explozia îi aruncase pe coloniști în apă. Când valurile se liniștesc, ei se cațără pe o mică stâncă, ultima rămășiță a insulei. Scăpaseră toți, scăpase și câinele Top, numai bietul Jup își găsise moartea. Coloniștii supraviețuiesc pe stâncă timp de paisprezece zile, sunt extrem de slăbiți, Harbert și Nab încep să dea semne de delir. Nu mai au nicio speranță, își așteaptă moartea resemnați.

După alte câteva zile, oamenii zac fără putere. Ayrton ridică cu greu capul și privește pe mare. Se ridică văzând un vas, recunoaște vasul, îi spune numele, Duncan, apoi se prăbușește.

Când își revin, pe bordul lui Duncan, coloniștii află că vasul, comandat de Robert, fiul căpitanului Grant, fusese trimis să îl caute pe Ayrton, pe insula Tabor. Acolo găsise un bilet care semnala prezența lor pe insula Lincoln, lăsat de căpitanul Nemo. Astfel, căpitanul lui Nautilus le făcuse un ultim serviciu prețios.

Ajunși în America, coloniștii folosesc nestematele din caseta căpitanului Nemo, salvată de Ayrton, pentru a cumpăra un domeniu și a întemeia o colonie. Aici aveau să trăiască sărmanii care doreau să muncească cinstit. Aici trăiau și coloniștii de pe insula misterioasă, vizitați de lordul Glenarvan și soția sa, de copiii căpitanului Grant și de căpitanul John Mangles. Aici își aminteau adesea de binefăcătorul lor, căpitanul Nemo.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Insula misterioasă”

Ai putea să citești și alte povestiri după romanele lui Jules Verne:

• Doi ani de vacanță 
• Călătorie spre centrul Pământului 
• 20000 de leghe sub mări 
• Căpitan la cincisprezece ani

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!