INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (18)

roman de JULES VERNE

Partea a III-a

Capitolul XV

Îngrijorați, coloniștii privesc des vârful vulcanului. Zilnic apar vapori, dar nu se văd și flăcări.

Odată cu sosirea timpului frumos, oamenii își reiau lucrările. Muncesc din zori până în noapte la construirea noii lor nave, întrerupându-se doar pentru strângerea recoltei de pe platou.

Seara, coloniștii stăteau uneori de vorbă. Mai toți aveau în gând să revină pe insulă după ce se vor fi reîntors acasă. Pencroff îl și vede pe Cyrus Smith ajuns guvernatorul insulei, pe care reporterul visa să fondeze jurnalul New Lincoln Herald. Doar Ayrton s-ar fi mulțumit să îl revadă pe lordul Glenarvan și să fie reabilitat.

Într-o noapte, în timp ce stau de vorbă, coloniștii sunt surprinși să audă clopoțelul electric ce vestea un mesaj telegrafic de la țarc. Cum nu lipsește nimeni de acasă, sunt uimiți cu toții. Cyrus Smith recepționează o chemare urgentă la țarc.

Emoționați că îl vor cunoaște, în sfârșit, pe binefăcătorul lor, pleacă toți, lăsându-i acasă numai pe Top și pe Jup. La țarc nu găsesc pe nimeni, dar un bilet le cere să urmeze noul fir telegrafic. Într-adevăr, din suportul izolant cade un fir la pământ. El îi conduce prin pădure, apoi printre stânci, până în fundul unei râpe, unde se află marea.

Coloniștii așteaptă refluxul. Apele mării dezvăluie o barcă, într-o cavitate ce se continuă cu o peșteră. Oamenii se urcă în barcă și peștera îi conduce la o cavernă uriașă, care delimitează marea ca pe un mic lac. În mijlocul lacului plutește un obiect mare și lung, de forma unei balene. Cyrus Smith și Gedeon Spilett devin extrem de agitați și își șoptesc ceva, recunoscând obiectul.

Barca se apropie de obiectul plutitor, coloniștii urcă pe acesta, apoi coboară pe o scară în interiorul lui. Într-un salon uriaș se află un bărbat, căruia Cyrus Smith i se adresează numindu-l căpitanul Nemo.

Capitolul XVI

Așezat pe divan, căpitanul Nemo se arăta a fi un bărbat impozant, dar părea și că este bolnav. De altfel le și spune coloniștilor că urmează să moară în scurt timp.

Cyrus Smith îi spune că îi cunoaște numele din cartea francezului care călătorise întâmplător cu el la bordul vasului său, submarinul Nautilus. Acela scrisese un roman intitulat Douăzeci de mii de leghe sub mări.

Coloniștii vor să-i mulțumească pentru ajutorul dat, dar căpitanul Nemo le cere să îi asculte întâi povestea vieții.

Căpitanul Nemo era, de fapt, un prinț indian. Fusese trimis în Europa de tatăl său de la vârsta de zece ani, pentru a se instrui și educa. Învățase multe, călătorise mult, numai pe pământul Angliei nu pusese piciorul. Îi ura pe englezi fiindcă ocupaseră India, din care făceau parte locurile sale natale. Când se întorsese în India se căsătorise și avusese doi copii. În timpul revoltei împotriva englezilor, al cărei conducător fusese, prințul își pierduse întreaga familie: părinții, copiii, soția. Își adunase cei mai credincioși oameni și dispăruse. Pe o insulă izolată din Pacific pusese să-i fie construit submarinul Nautilus, apoi se îmbarcaseră pe acesta și dispăruseră în apele oceanului. Cutreieraseră toate mările și oceanele, ani și ani. Apoi oamenii lui începuseră să moară, unul după altul. La vârsta de șaizeci de ani, căpitanul Nemo rămăsese singur. Se adăpostise cu submarinul în apele subterane ale insulei Lincoln și nu se mai mișcase de acolo timp de șase ani.

Când naufragiații sosiseră pe insulă, el fusese salvatorul necunoscut. Căpitanul Nemo îl salvase pe Cyrus Smith. El își pusese un costum de scafandru și ajunsese la baza puțului din Casa-de-Granit. Urcase la gura puțului și ascultase, ca să vadă ce fel de oameni sunt. Văzând ce uniți sunt și cât de mult se luptă să supraviețuiască, îi ajutase. El le lăsase lada cu haine, arme și unelte, el aruncase mesajul care anunța prezența lui Ayrton, el aruncase în aer bricul piraților și îi împușcase pe cei rămași pe insulă. Acum, simțind că i se apropie moartea, îi chemase la el să le dea ultimele sfaturi.

Capitolul XVII

Ziua sosește și, odată cu ea, sosesc ultimele clipe ale căpitanului Nemo. El îi rogă pe coloniști să facă din Nautilus mormântul lui. Le cere să lase totul așa cu era, să ia doar o casetă cu diamante și perle, pe care să le folosească la opere de binefacere. Când părăsesc vasul, să deschidă două robinete mari, care vor permite apei să umple rezervoarele și să îl ducă la fundul mării. Căpitanul cere apoi să vorbească numai cu Cyrus Smith, care nu le dezvăluie nimic celorlalți atunci când revine.

După miezul nopții, căpitanul Nemo se stinge, sub privirile triste ale naufragiaților. Ei se roagă pentru sufletul lui, apoi îi îndeplinesc întocmai ultimele dorințe.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (19)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!