INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (12)

roman de JULES VERNE

Partea a II-a

Capitolul XV

Cei trei îl aduc pe naufragiatul sălbăticit pe insula Lincoln. Inginerul crede că se sălbăticise cu scurt timp înainte, că doar scrisese mesajul. Reporterul înclină să creadă că îl scrisese altcineva, vreun tovarăș de-al său, care apoi murise. Cyrus Smith ripostează că, atunci, în mesaj s-ar fi pomenit de doi naufragiați, nu de unul singur. Când ajunge față în față cu naufragiatul, inginerul observă în ochii acestuia o licărire de inteligență și speră că îl vor readuce la normal.

Pencroff și Harbert se îmbarcă din nou, pentru a duce vasul Bonadventure în Golful Balonului, la adăpost. În acest timp, inginerul începe să se ocupe de naufragiat. Încet-încet acesta se obișnuiește cu casa, începe să mănânce mâncare gătită, iar inginerul îi dă haine noi și îi taie părul și barba.

Naufragiatul stă pe lângă inginer când acesta lucrează. Cyrus Smith și toți ceilalți vorbesc cu el, deși el nu vorbește și nu le răspunde nimic. După vreo nouă zile, coloniștii îl scot din casă. Îl duc întâi pe plajă, apoi la liziera pădurii. Când vede pădurea, primul imbold al omului este să fugă, apoi se oprește și începe să plângă.

Capitolul XVI

După alte două zile, Pencroff aude din camera necunoscutului câteva cuvinte pronunțate de acesta. Le spune celorlalți și cu toții așteaptă să apară o schimbare.

Necunoscutul lucrează alături de ceilalți, dar se oprește des și cade pe gânduri. Într-o zi, Cyrus Smith îi vorbește, iar el răspunde. Întrebă cine sunt ei, inginerul spune că și ei sunt naufragiați și că îi sunt prieteni. Omul spune că el nu are prieteni și fuge deoparte. După o vreme revine și îl întreabă pe Cyrus Smith dacă sunt englezi. Răsuflă ușurat când află că sunt americani și le spune că el este englez.

Naufragiatul întreabă în ce dată sunt și apoi scoate o exclamație din care reiese că se afla pe insuliță de doisprezece ani. Coloniștii rămân uimiți, fiindcă mesajul părea să fi fost scris cu puțin timp în urmă, în timp ce omul se sălbăticise de mulți ani. Omul continuă să lucreze în grădina de legume, dar nu mai mănâncă cu ei la masă, nici nu mai doarme în casă. Manâncă doar legume crude și doarme într-un tufiș. Într-o seară vine în casă și le reproșează coloniștilor că l-au smuls de pe insuliță, Îi întreabă dacă ei știu cine este el și dacă știu că a fost părăsit acolo fiindcă făcuse lucruri rele, apoi fuge în pădure.

Coloniștii recoltează grâul și hotărăsc să înceapă să facă pâine. Își construiesc o moară de vânt, macină și își fac prima pâine.

Într-o zi, Harbert pleacă să pescuiască fără a-și lua vreo armă cu el. Ceilalți coloniști, care făceau diferite treburi, aud deodată țipetele tânărului. Se reped în ajutorul lui, dar înaintea lor ajunge necunoscutul. Harbert era atacat de un jaguar. Necunoscutul sare asupra animalului cu un cuțit și, fără a-i lua în seamă ghearele ascuțite, îl ucide.

Harbert îi cere necunoscutului să rămână cu ei. Omul îi întreabă cine sunt ei. Cyrus Smith îi spune povestea lor și îi întinde mâna, dar acesta spune că ei sunt oameni cinstiți, pe când el nu este.

Capitolul XVII

Necunoscutul rămâne cu coloniștii, dar cere să fie lăsat să trăiască la țarcul de animale și să aibă grijă de ele. Coloniștii îi construiesc o căsuță. Înainte de a pleca la căsuța lui, necunoscutul vrea să le spună coloniștilor povestea lui.

Necunoscutul era Ayrton, șeful de echipaj de pe vasul Britannia. Încercase să stârnească o răscoală pe vas și să pună stăpânire pe el. Nu reușise și căpitanul vasului, căpitanul Grant, îl debarcase pe coastele Australiei. Mai târziu, vasul naufragiase și Ayrton crezuse că este singurul supraviețuitor. După șase luni el îi ieșise în cale lordului Glenarvan. Acesta se îmbarcase pe vasul Duncan și pornise, împreună cu copiii căpitanului Grant, să îl caute pe tatăl acestora. Ayrton, devenit șef de criminali evadați, încercase să pună mâna și pe Duncan, pentru a-l transforma în vas de pirați. După multe peripeții, nu izbutise, iar lordul Glenarvan îl lăsase pe insula Tabor, unde îl regăsise pe căpitanul Grant. Deși fusese lăsat în casa făcută de căpitanul Grant, cu provizii, unelte și arme, Ayrton se sălbăticise după câțiva ani.

Cyrus Smith consideră că, după atâția ani, Ayrton își ispășise crimele și îi întinde din nou mâna. Recunoscător, acesta îi strânge mâna, dar îi cere să îl lase singur în locuința din țarc. Cyrus Smith este de acord, dar îl întreabă la plecare când aruncase mesajul în mare. Ayrton spune că el nu a aruncat niciodată un mesaj în mare.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (13)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!