INSULA MISTERIOASĂ. Povestire pe scurt (10)

roman de JULES VERNE

Capitolul IX

La începutul lunii martie vremea se schimbă. Vin tunete și fulgere, ploi și grindină. Pencroff reușește să acopere ogorul cu grâu, care tocmai se ridicase. Cyrus Smith vede nisipul de pe plajă transformat în sticlă de fulgere și se și gândește cum va pune geamuri la ferestrele casei.

Coloniștii stau mai mult în casă și completează mobilierul, fac ustensile, nasturi. Jup face curățenie, servește la masă, așează lemnele, iar seara, înainte de a merge la culcare, îi potrivește cuvertura lui Pencroff.

Toți sunt sănătoși și se simt minunat. Harbert crescuse vizibil și se dezvoltase frumos, atât fizic cât și intelectual. Fizic, datorită muncilor pe care le făcea zi de zi, intelectual datorită lecțiilor pe care le primea: de științe exacte de la inginer și de limbi străine de la reporter.

Animalele o duc și ele bine. Femela onagga fătase un mâz, tot femelă. Turma de mufloni avea mai mulți miei. Lângă curtea de păsări apăruse și o cocină de porci, în care domneau câțiva purcei sălbatici, hrăniți cu grijă de Jup.

Inginerul îndeplinește o promisiune pe care i-o făcuse demult lui Pencroff. Cu ajutorul cursului de apă, pune în funcție un fel de ascensor, un coș solid de răchită prins de un cablu, care urcă proviziile de hrană și combustibil, ba chiar și pe Top și câte un colonist.

Inginerul își îndeplinește și el visul și obține foi de sticlă, pe care le pune în geamuri. Pleacă cu Harbert în pădure și rătăcesc mult timp, până când tânărul face o descoperire importantă. Găsește arbori de pâine, a căror tulpină conține o substanță făinoasă din care se puteau face pâine și produse de patiserie. După aceasta, Pencroff declară că insula Lincoln fusese făcută special pentru naufragiați.

Insula revenea adesea în discuțiile naufragiaților. Într-o zi, chiar în ziua de Paști, reporterul propune să se facă din nou măsurarea coordonatelor insulei, de această dată cu sextantul, instrumentul care se afla în lada găsită pe plajă. Coordonatele găsite erau foarte apropiate de cele calculate de inginer cu mijloace rudimentare. Căutând în atlas, coloniștii descoperă că se aflau nu departe de insula Tabor, o insuliță nelocuită. Pencroff propune să construiască un vas și să viziteze această insulă.

Capitolul X

Cyrus Smith și Pencroff se ocupă de construirea vasului. Gedeon Spilett și Harbert aprovizionează casa cu vânat, iar Nab și Jup fac treburile casnice. Pencroff se întrerupe puțin din munca de pe șantierul naval pentru a recolta grâul și a semăna pe un alt ogor prețioasele boabe, din al căror rod urma, în sfârșit, să obțină pâine adevărată.

În peregrinările lor prin pădurea nesfârșită, Gedeon Spilett și Harbert fac într-o zi o descoperire ce urma să-i aducă mare bucurie lui Pencroff: plante de tutun. Își propun să nu-i spună nimic marinarului până când frunzele nu vor fi preparate, gata pentru a fi introduse în pipă.

Într-o zi, coloniștii găsesc pe plajă o balenă eșuată. Murise din cauza unui harpon înfipt în corpul ei. Tranșează corpul animalului și obțin, prin topirea grăsimii, o mare cantitate de ulei, de stearină și glicerină, precum și vreo opt sute de fanoane.

Pencroff muncește cu abnegație la construirea vasului, care se conturează din ce în ce mai bine. Pe la sfârșitul lunii mai, își primește și răsplata. Într-o zi, după prânz, Gedeon Spilett îi oferă o pipă plină cu tutun adevărat.

Capitolul XI

Iarna se apropie din nou. Inginerul face din lâna muflonilor o țesătură groasă și aspră, ca o pâslă. Din ea coloniștii își fac haine și pături groase, care să îi apere de frigul iernii.

Pencroff întrerupe construirea navei, amânând-o pentru primăvara următoare, deși era foarte nerăbdător să întreprindă călătoria pe insula Tabor.

Coloniștii fac o primă încercare de a comunica cu semenii lor. Cum prinseseră un albatros ușor rănit la un picior, așteaptă să se vindece, apoi îi dau drumul cu un mesaj legat de gât. Albatrosul își ia zborul în direcția Noii Zeelande.

În serile de iarnă, coloniștii stau de vorbă despre o mulțime de lucruri. Într-o seară, Gedeon Spilett se întreabă dacă rezervele de cărbuni de pe Pământ nu se vor epuiza și oamenii vor rămâne fără resurse de energie. Cyrus Smith are idei vizionare despre faptul că oamenii vor folosi hidrogenul din apă pentru a produce energie. Chiar în acel moment, Jup și Top încep să se agite în jurul puțului, iar inginerul cade din nou pe gânduri.

Când tovarășii săi pleacă la vânătoare cu toții, Cyrus Smith coboară până în fundul puțului cu ajutorul scării de frânghie. Nu observă nimic suspect, totuși gândește că acolo este ceva ciudat.

* * * 

Urmează Insula misterioasă (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!