basm de MIHAI EMINESCU
Împăratul i-a spus voinicului că, dacă omoară zmeul, îi va da fata. Finul lui Dumnezeu a plecat și a ajuns iar la baltă. La miezul nopții au venit acolo dracii, să primească porunci de la Scaraoțchi. Acesta i-a trimis să ia comoara unui om care avea să moară în acea noapte.
Dracii au întrebat dacă nu va putea cineva să le ia comoara, iar Scaraoțchi le-a spus că numai finul lui Dumnezeu va putea, dacă îi va stropi cu apă din care îl botezase Dumnezeu.
Finul lui Dumnezeu, dornic să scape de sărăcie, s-a dus iute acasă și i-a cerut mamei apă de la botezul său. Mama i-a dat, iar el s-a întors și a stropit dracii cu apa, care îi ardea. Ei au țipat să nu-i mai stropească, iar el a spus că nu-i mai stropește dacă îl aduc pe zmeul care scăpase. L-au prins pe zmeu și l-au băgat într-un butoi de fier.
Voinicul s-a dus cu butoiul la împărat și a cerut fata. Împăratul i-a cerut să-l omoare pe zmeu, iar el l-a omorât în butoi, din care a ieșit un fum care mirosea atât de greu încât voinicul a căzut ca mort. Atunci împăratul l-a băgat în butoi și i-a făcut vânt la vale, apoi a suit fata pe dealul de sticlă.
După un timp, finul lui Dumnezeu s-a trezit și a aprins iar perii lui Statu Palmă, care a venit și l-a scos din butoi. S-a dus la împărat și i-a cerut din nou fata. Împăratul i-a spus să-i aducă o floare din mijlocul grădinii aflate pe dealul cu flori, apoi i-o dă. A mers voinicul un an până la dealul acela. Când a ajuns, în grădină se afla tocmai Statu-Palmă. I-a dat floarea și voinicul s-a întors la împărat. Acesta i-a cerut să mănânce fripte într-o singură noapte toate vitele pe care le are. L-a pus pe cel care nu se sătura niciodată și le-a mâncat. Atunci imparatul i-a cerut să bea toate fântânile aflate la curte. L-a pus pe cel care nu se sătura de apă și le-a băut.
Împăratul i-a cerut să sufle în codru și să strângă toți țânțarii la ușa palatului. Finul lui Dumnezeu a aprins perii vântului de miazăzi, care a venit, a suflat și a dus țânțarii la palat. Împăratul tot nu a vrut să-i dea fata. Voinicul a pus atunci vântul să sufle de era să cadă palatul. Împăratul i-a spus să și-o ia singur de pe dealul de sticlă. Voinicul pierduse sula când îl băgase împăratul în butoi. Întrebă unde este și împăratul îi spuse că e în balta dracilor.
Finul lui Dumnezeu ajunse la baltă tocmai când dracii îl chinuiau pe un fecior de împărat. Îi stropi pe draci cu apa de la botezul lui și îl scăpă pe acela, cu care se prinse frate de cruce, apoi îi puse să-i aducă și sula din baltă. Sula i-a suit în dealul de sticlă. Împăratul n-a mai avut ce face și i-a dat fata voinicului. Fratele lui de cruce, fiul de împărat, a luat-o pe sora voinicului.
Dracii au întrebat dacă nu va putea cineva să le ia comoara, iar Scaraoțchi le-a spus că numai finul lui Dumnezeu va putea, dacă îi va stropi cu apă din care îl botezase Dumnezeu.
Finul lui Dumnezeu, dornic să scape de sărăcie, s-a dus iute acasă și i-a cerut mamei apă de la botezul său. Mama i-a dat, iar el s-a întors și a stropit dracii cu apa, care îi ardea. Ei au țipat să nu-i mai stropească, iar el a spus că nu-i mai stropește dacă îl aduc pe zmeul care scăpase. L-au prins pe zmeu și l-au băgat într-un butoi de fier.
Voinicul s-a dus cu butoiul la împărat și a cerut fata. Împăratul i-a cerut să-l omoare pe zmeu, iar el l-a omorât în butoi, din care a ieșit un fum care mirosea atât de greu încât voinicul a căzut ca mort. Atunci împăratul l-a băgat în butoi și i-a făcut vânt la vale, apoi a suit fata pe dealul de sticlă.
După un timp, finul lui Dumnezeu s-a trezit și a aprins iar perii lui Statu Palmă, care a venit și l-a scos din butoi. S-a dus la împărat și i-a cerut din nou fata. Împăratul i-a spus să-i aducă o floare din mijlocul grădinii aflate pe dealul cu flori, apoi i-o dă. A mers voinicul un an până la dealul acela. Când a ajuns, în grădină se afla tocmai Statu-Palmă. I-a dat floarea și voinicul s-a întors la împărat. Acesta i-a cerut să mănânce fripte într-o singură noapte toate vitele pe care le are. L-a pus pe cel care nu se sătura niciodată și le-a mâncat. Atunci imparatul i-a cerut să bea toate fântânile aflate la curte. L-a pus pe cel care nu se sătura de apă și le-a băut.
Împăratul i-a cerut să sufle în codru și să strângă toți țânțarii la ușa palatului. Finul lui Dumnezeu a aprins perii vântului de miazăzi, care a venit, a suflat și a dus țânțarii la palat. Împăratul tot nu a vrut să-i dea fata. Voinicul a pus atunci vântul să sufle de era să cadă palatul. Împăratul i-a spus să și-o ia singur de pe dealul de sticlă. Voinicul pierduse sula când îl băgase împăratul în butoi. Întrebă unde este și împăratul îi spuse că e în balta dracilor.
Finul lui Dumnezeu ajunse la baltă tocmai când dracii îl chinuiau pe un fecior de împărat. Îi stropi pe draci cu apa de la botezul lui și îl scăpă pe acela, cu care se prinse frate de cruce, apoi îi puse să-i aducă și sula din baltă. Sula i-a suit în dealul de sticlă. Împăratul n-a mai avut ce face și i-a dat fata voinicului. Fratele lui de cruce, fiul de împărat, a luat-o pe sora voinicului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !