FILEMON ȘI BAUCIS. Povestire pe scurt

după Legendele Olimpului de Al. Mitru

Zeus află de la zeul Hermes că oamenii de pe Pământ nu îl cinstesc în temple cum se cuvine. Zeus porni la drum, să vadă cu ochii lui, însoţit chiar de Hermes şi arătând ca doi drumeţi obişnuiţi.

Aşa era. În multe locuri, oamenii zâmbeau cu subînţelesuri când vorbeau despre zei, ba chiar le puneau înţelepciunea la îndoială.

Regele Licaon, care îl primise în ospeţie şi înţelesese cine e, a vrut chiar să îi pună puterea la încercare dându-i de mâncare bucate necuvenite. Zeus şi-a dat seama dinainte, a azvârlit bucatele pe jos şi l-a pedepsit crunt pe rege, prefăcându-l în lup.

În altă parte, într-un sat în care Zeus şi Hermes ajunseseră pe seară, nu a vrut nimeni să îi primească în ospeţie peste noapte, deşi o cereau în numele zeilor sau poate tocmai de aceea. Au ieşit din sat şi au zărit o colibă sărmană.

În colibă şedeau un bătrânel şi o bătrânică, Filemon (Philemon) și Baucis. Erau soţ şi soţie de multe zeci de ani, iar cei din sat îi dădeau mereu tinerilor drept pildă de iubire și căsnicie trainică. Nu erau prea avuţi. Alături de coliba lor cea coşcovită şi aplecată puţin pe o parte, aveau un petic de grădină, unde cultivau legume, înconjurat de câţiva pomi şi butuci de viţă de vie. Sărăcia însă îi făcuse să fie uniţi, iar mulţumirea vieţii o găsiseră în iubire.

Filemon şi Baucis i-au poftit deîndată în colibă pe cei doi drumeţi. El i-a îndemnat să şadă pe laviţă, iar ea a aşezat pe scândura ei o pătură de lână moale. A aprins focul şi a făcut o fiertură de legume cu o felioară de slănină, să aibă gust mai bun. Până să fie gata, i-a ospătat cu măsline, brânză şi ouă coapte. La urmă au băut vin şi au mâncat nuci, curmale şi smochine. Dar s-a întâmplat ceva ciudat. Oricât turna Filemon din ulcior în căni, ulciorul rămânea mereu plin.

Cei doi au înţeles că drumeţii din coliba lor sunt zei. Gândind că cina a fost prea săracă, Filemon şi Baucis au început să alerge să prindă ca să taie singura lor pasăre, o gâscă. Aceasta fugea de colo-colo şi ţipa, iar până la urmă s-a ascuns chiar sub picioarele lui Zeus. El le-a spus să o lase în viaţă, că le-a ajuns mâncarea. Le-a mai arătat că preţuieşte felul în care i-au primit, dar că restul sătenilor vor fi pedepsiţi. Aşa că i-au dus în vârful muntelui din apropiere, iar satul a fost acoperit de ape.

Pe locul în care fusese coliba lor, Filemon şi Baucis văzură o insulă înflorită, în mijlocul căreia se afla un templu din marmură, având înăuntru statuia de aur a lui Zeus. Stăpânul zeilor le spuse că acolo vor locui ei şi că vrea să le îndeplinească o dorinţă. Apoi îi întrebă ce vor: bogăţii, putere, tinereţe şi frumuseţe ?

Filemon şi Baucis se înţeleseră din priviri, apoi Filemon răspunse că bogăţiile se cheltuiesc, puterea scade, tinereţea şi frumuseţea se duc. Ei ar vrea doar să moară amândoi în acelaşi timp, ca să nu vadă unul cum se duce celălalt şi să sufere. Aşa cum au trăit, într-o lungă căsnicie,  toată viaţa împreună, aşa să şi moară în aceeaşi clipă. Zeus le-a promis că aşa va fi.

Când le-a sosit ultima clipă, Filemon s-a transformat într-un stejar falnic şi, în acelaşi timp, Baucis a devenit un tei subţirel, cu flori albe, parfumate, îmbrăţişat de ramurile stejarului.

Sfârșitul povestirii pe scurt a legendei despre Filemon și Baucis

Sursa foto

Din Legendele Olimpului, mai puteți citi :

• Pygmalion și Galateea

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !