CRAII DE CURTEA VECHE. Povestiri pe scurt (2)

roman de MATEIU I. CARAGIALE

Cele trei hagialâcuri

Pe Pantazi, cel mai ales dintre craii de Curtea Veche, îl cunoscuse chiar în anul acela, 1910, dar i se părea că îl cunoaște de-o viață. Li se încrucișaseră drumurile de multe ori prin Cișmigiu și până la urmă intraseră în vorbă.

Pantazi avea vorba plăcută și povestea minunat. Povestea despre călătorii pe meleaguri exotice, de la Grecia și Italia, la Libia, Florida și Bangkok. Vorbea despre mare, pasiunea vieții sale, dădea amănunte istorice interesante despre fiecare loc pe unde cutreierase.

După câteva luni, pe când cei doi se aflau la cină în birtul franțuzesc, la masa lor se așezară Gore Pirgu și Pașadia. Ceva mai târziu înțeleseră că Gore era călăuza lui Pașadia prin viața de noapte. Însoțindu-i și el, tînărul descoperi o lume nebănuită, desfrânată și descreierată.

Pașadia părea că trăiește două vieți. Ziua era un adevărat aristocrat al spiritului, citea și scria fără oprire, gustând doar câte o cafea. Noaptea, iubitorul de carte și de muzică mozartiană trecea din petrecere în petrecere, gusta pastramă și turburel și asculta giamparalele și bidineaua. E drept că și noaptea se purta ca un aristocrat, nu participa la  petreceri decât bând pahar după pahar și fumând țigară după țigară. Nu-l scotea din amorțeală decât provocarea la o discuție despre timpuri trecute, mai ales despre secolul al optsprezecelea.

Cei trei crai, Pașadia, Pantazi și cel tânăr, închipuindu-se cavaleri de Malta cutreierau cu mintea și cu vorba prin locuri vestite ale acelui secol - palate ca Versailles, Windsor, Schonbrunn, Ermitaj, evocau figuri celebre ale acelui secol - monarhi ca Ludovic al XIV-lea, Ecaterina a II-a, muzicieni ca Rameau, Gluck, Mozart, savanți ca Scheele și Lavoisier.

Discuția era întreruptă de Gore Pirgu care voia să vorbească despre femei. Pașadia susținea că Pirgu nu are gusturi în materie de femei, totuși le accepta pe acelea pe care i le aducea. Iar lui Gore îi plăceau numai namile, borțoase, știrbe, cocoșate.

După ce mâncau, cei patru  se duceau prin câteva cârciumi, pentru câte un pahar, apoi rămâneau într-una unde chefuiau până în zori, când îi aștepta ciorba de burtă. În acestă viață de petreceri se legă prietenia celor doi, Pașadia și Pantazi.  Cum Pantazi plătea el mereu chefurile din fiecare noapte, Pașadia socoti cu cale să dea o masă la el acasă.

Gore Pirgu nu veni, așa că cei trei ospătaseră la masa așternută cu față de Olanda, cu tacâmuri de argint și pahare din cristal de Boemia. După masă trecură să vorbească în salon, unde gazda își uimi iar oaspeții prin demnitatea ținutei și sarcasmul vorbirii sale.

Celui mai tânăr îi reveniră în minte toate câte le auzise prin târg despre Pașadia, de la afirmația că era în slujba unei puteri străine, până la aceea că avea periodic furii groaznice și se închidea în casă până îi treceau, ceea ce coincidea cu plecările lui singuratice și periodice  ”la munte”. Plecând, îi dădu prin minte că nu știa mai nimic despre craii de Curtea Veche, despre Pașadia și Pantazi, doi oameni pe care îi admira enorm.

* * *

Urmează Craii de Curtea-Veche (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!