CRAII DE CURTEA VECHE. Povestiri pe scurt (1)

roman de MATEIU I. CARAGIALE

Romanul a fost publicat pentru prima oară în anul 1929.

Întâmpinarea crailor

Craiul cel mai tânăr, prin glasul căruia vorbește naratorul,  fu trezit, la căderea serii, de sosirea unei scrisori. Era de acasă și era plină, ca de obicei, de reproșuri că nu se apuca să muncească și sfaturi despre cum să facă acest lucru. Scrisoarea căzuse prost, căci tânărul era zdrobit de oboseală. De o lună o dusese, cu craii de Curtea Veche,  numai în băutură, femei și jocuri de noroc. De altfel, asta făcea de câțiva ani și îl cam lăsau puterile.

Sări în mijlocul odăii, se îmbrăcă repede și ieși. Luă o birjă și se duse pe strada Covaci, la un birt unde avea întâlnire cu cei trei prieteni: Pașadia, Pantazi și Gore Pirgu.

Pașadia era un om deosebit, cult, inteligent și mândru. Toată tinerețea trecuse prin grele încercări, ce îl căliseră. Devenise însă cinic, nu avea încredere în virtute, nu avea milă pentru slăbiciunile omenești. După ce izbutise în politică, se retrăsese și se aruncase într-o viață de desfrâu, fără a-și pierde aspectul impunător și manierele elegante. În casa lui plină de cărți, Pașadia Măgureanu dovedea întinse cunoștințe de istorie, conversația lui arăta cât de mult citise.

Cu atât mai de neînțeles era prietenia sa cu Gore Pirgu. Lichea obraznică, dezmățat în purtare și vorbire, singurele lucruri pe care le cunoștea erau jocul de cărți și bolile lumești pe care le luase de la femeile stricate cu care se drăgostise.

Gore era nemulțumit că nu aveau și femei la masă. Pașadia nu acceptase niciodată să fie invitate și femei, așa că acum, cei trei trăgeau ochiade femeilor de la alte mese. Pantazi nu privea pe nimeni.

Pașadia o privea insistent pe Rașela, o frumoasă evreică. Despre ea, Gore, care cunoștea pe toată lumea, îi spuse că era o femeie aprigă, ținuse doi bărbați, acum îl dădea gata pe al treilea.

La plecare, trăsura lor fu împiedicată să plece de o bătrână beată cu care se luptau trei vardiști. Era Pena Corcodușa, despre care Pantazi povesti că fusese o femeie simplă. Cu toate acestea îl fermecase, în timpul războiului din 1877, în urmă cu treizeci și trei de ani, chiar pe nepotul țarului Rusiei. Pasiunea lui fusese atât de mare, încât hotărâseră ca, după război, ea să îl însoțească în Rusia. Nu s-a întâmplat așa. El a murit în război, iar ea a înebunit din această cauză.

Craii de Curtea Veche se despărțiră, iar tânărul fu invitat de Pantazi să meargă la el acasă, să mai stea de vorbă.

* * *

Sursa foto

Urmează Craii de Curtea-Veche (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!