20 iulie 2018

CONCERT DIN MUZICĂ DE BACH. Povestiri pe scurt (4)

roman de HORTENSIA PAPADAT-BENGESCU

VII

Prinţul Maxenţiu făcuse o congestie pulmonară. Fu îngrijit acasă, Ada transformă în spital câteva camere, iar medicul şi infirmiera îl îngrijeau necontenit. În casă se acceptase ideea că are ftizie, tuberculoză, deşi nu voiau să se afle în societate.

Maxenţiu fu uimit de atenţia Adei. El credea că femeia ar prefera să scape de el. Ada, însă, voia să-l legitimeze întâi pe Lică în societate, drept om al casei. Pentru asta era nevoie să deschidă acele grajduri cu cai de curse care să participe la o cursă chiar în toamna aceea. Voia ca toată lumea să îi vadă, pe prinţ în tribune şi pe Lică pe pistă.
Lică se acomodase cu munca la grajduri. Se făcuse simpatIc personalului şi jocheului şef, pe care îl lăsa să conducă treburile ca şi până atunci. Acesta, la rândul lui, aprecia faptul că Lică se pricepea la cai , dar şi că reuşea să o înfrunte pe Ada.
Într-o zi, Lică sosi îmbrăcat cu un raglan englezesc nou, care îi venea tare bine. Pentru saftea, aprinse o ţigară de foi tocmai când sosi Ada. Femeia se înfurie,  pentru că fuma în grajduri, ceea ce ea nu permitea. Furia era sporită şi de gândul că bărbatul începuse să se răsfeţe cu luxul, dar "nu plătise".
Ada începu o inspecţie a grajdurilor, cu rele intenţii, vorbind arţăgos. Când ajunseră în fundul grajdului, amândoi izbucniră, el o lovi peste mână, trecură într-o odăiţă pustie şi supărarea se schimbă într-o furie amoroasă. În timp ce o întinsese pe jos, pe scânduri, Lică nu se putu împiedica să nu gândească la Ada ca la o ţigancă.

VIII

Ada ar fi vrut acum să oficializeze într-un fel legătura cu Lică, să îl facă să fie acceptat de societate. Află de la acesta că este unchiul doamnei Elena Hallipa-Drăgănescu, dar că nu sunt în nici un fel de relaţii, iar Lică nici nu avea chef să fie.
Ada nu o frecventa pe Elena, ca una ce se căsătorise cu fostul ei logodnic şi nici nu provenea din lumea bună, ci din cea a banilor. Se gândi să pătrundă la recepţiile Elenei folosindu-se de proiectatul concert din muzică de Bach. Începu să laude iniţiativa Elenei în stânga şi în dreapta, afirmându-şi şi marea ei dragoste pentru Bach, pe care îl descoperise de fapt cu ajutorul dicţionarului muzical.
Cum Maxenţiu, cu sănătatea lui delicată, nu mai ieşea, Ada, femeie deşteaptă şi orientată, organiză la palatul lor prânzuri la care invita pe toţi cei despre care credea că ar putea să-i transmită Elenei entuziasmul ei pentru Bach şi pentru concertul proiectat a avea loc în noiembrie.
Norocul o mai ajută o dată pe Ada. Sosi în ţară Victor Marcian, mare muzician, văr primar cu Maxenţiu. Îl învită mereu pe la ei, avu grijă să îi facă o impresie bună şi reuşi să îl facă să accepte să participe la concert. Rămânea acum să îl introducă la Elena şi pe ea odată cu el.
Lică nu ştia nimic de toate eforturile Adei. El era mulţumit de felul în care evoluaseră lucrurile, dăduse de confort şi chiar lux şi îi plăcea. Nu ştia că, de acum, Ada nu mai voia să îl prezinte în societate drept şeful grajdurilor de curse, ci drept unchiul doamnei Elena Hallipa-Drăgănescu.

* * *


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !