CHEMAREA STRĂBUNILOR. Povestire pe scurt (7)

roman de JACK LONDON

7. Chemarea străbunilor

Banii câștigați de Buck îi permiseră lui John Thornton să pornească, împreună cu tovarășii săi, spre Est. Voiau să găsească o mină părăsită, foarte bogată în aur, despre care se povestea mult. Mulți fuseseră până acolo, puțini se întorseseră, muribunzi, fără a fi putut să aducă acel tezaur cu ei.


Merseră timp îndelungat, străbătură munți și văi, păduri și lacuri. După mai bine de un an, găsiră un pârâu bogat în aur. În fiecare zi adunau aur de mii de dolari, pe care îl puneau în săculeți din piele așezați ca lemnele în stivă.
Buck nu prea avea ce să facă și petrecea mult timp lângă foc, văzând cu ochii minții omul păros, omul primitiv din trecutul străbunilor săi. De câte ori îl vedea, simțea venind dinspre pădure chemarea străbunilor. Începu să alerge ore în șir prin păduri și se împrieteni cu un lup slăbănog. Era cât pe-aci să rămână cu acesta, să meargă cu el la frații lui sălbatici, dar își aminti de John Thornton. Se întoarse în tabără și vreo două zile nu se dezlipi de el.
Începu din nou să hoinărească și îl căută pe fratele său sălbatic, dar nu îl găsi. Se obișnui, însă, cu viața de fiară sălbatică, de prădător. Pescui somon, vână iepuri și castori, ucise un urs, vână până și un elan, umblând după el zile și nopți în șir.
Se întoarse către tabără și, pe măsură ce se apropia, simțurile îl anunțau că se întâmplaseră multe lucruri pe acolo, că apăruseră niște ființe apropiate de aceea pe care o vedea în mintea lui, când stătea lângă foc. Ajuns în tabără, găsi presărate, ici și colo, trupurile fără viață ale câinilor și oamenilor.
În jurul colibei distruse dansau vânătorii indieni, care făcuseră acest masacru. iar Buck, înnebunit de furie, ucise cât putu de mulți, până când cei care rămăseseră în viață fugiră îngroziți în pădure. Duseră vestea în tribul yeehat că venise peste ei Spiritul Rău.
Buck, rămas singur, simțea un gol arzător în suflet gândindu-se la moartea lui John Thornton. Auzi urletul unei haite de lupi și se duse la ei, căci nu îl mai lega nimic de oameni. Lupii se repeziră la el, dar Buck era mult mai mare și mai puternic decât ei, așa că, după ce se luptară o vreme, lupii se opriră, descurajați. Atunci apăru lupul cel slab. Îl duse printre lupi și începură să urle în cor.
Ani de-a rândul, după aceea, indienii povesteau despre un câine din fruntea haitei de lupi, care fura de la ei, le jefuia capcanele, le ucidea câinii, ba ucidea și vânătorii tribului.
În fiecare vară, în poiana unde aurul zăcea pe jos, revărsat din săculeții putreziți, venea un lup uriaș. Stătea acolo mult timp, iar când pleca scotea un urlet prelung și trist.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Chemarea străbunilor”

Citește și altă povestire după un roman de Jack London:

• Colț Alb

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !