CHEMAREA STRĂBUNILOR. Povestire pe scurt (6)

roman de JACK LONDON

6. Din dragoste pentru un om

Vremea se încălzea tot mai mult, iar Buck începea să se refacă. La îngrijirile primite se adăugau dragostea pe care i-o dăruia John Thornton și dragostea pe care o simțea câinele pentru salvatorul său. Mai erau acolo alți doi câini, iar Thornton îi trata pe toți ca pe copiii lui.
Thornton îl lua de gât pe Buck, îi mișca încolo și încoace capul și îi vorbea, iar Buck îi prindea mâna cu colții și îl strângea, fără să îl rănească.


Cea mai mare manifestare de dragoste a câinelui era să îl privească pe om cu adorație, timp îndelungat. Trebuia să-l aibă tot timpul sub ochi, iar când omul dispărea în cort, Buck era neliniștit și stătea alături, măcar să îi audă respirația. Adesea, Buck simțea chemarea sălbăticiei și ar fi întors spatele focului și oamenilor, s-ar fi dus în pădure. Îl ținea legat însă dragostea pentru John Thornton.
Când sosiră cei doi tovarăși ai omului, Hans și Pete, plecară într-o drumeție. Ca să le arate celor doi tovarăși ce devotat îi este Buck, John îi porunci câinelui să sară într-o prăpastie. Abia reuși să-l țină, iar cei doi îi traseră chiar de pe marginea prăpastiei.
Într-un bar, la Circle City, Thornton fu atacat de un om. Buck sări și era cât pe aci să-l ucidă pe atacator, dacă nu l-ar fi ținut oamenii la distanță cu bâtele. Mai târziu, în toamnă, Buck îi salvă viața lui Thornton, răsturnat în apă din barcă de curentul furios. Câinele își rupse trei coaste, fiind izbit de stânci, dar reuși să-i ducă stăpânului său o funie, cu care cei doi tovarăși ai lui îi traseră la mal. Buck deveni vestit în toată Alaska.
Iarna, la Dawson, într-o discuție despre calitățile câinilor lor, câțiva oameni se lăudară cu greutățile pe care le pot trage favoriții lor. Unul spuse că al lui poate să tragă cinci sute de livre, altul șase sute, altul șapte sute. Thornton, mândru de forța lui Buck, supralicită și spuse că acesta poate să tragă o mie de livre (aproape cinci sute de kilograme). Un bogătaș îl provocă să pună pariu o mie de dolari, iar Thornton trebui să se împrumute, căci nu avea acești bani.
Sania pe care se aflau o mie de livre de făină stătuse mult afară și tălpile îi înghețaseră, așa că oamenii pariară împotriva lui Buck. Thornton ținu însă pariurile. Îl îmbrățișă pe Buck apoi se îndepărtă și apoi îi strigă comenzile pentru a trage sania. Cu un efort uriaș, Buck dezlipi sania din gheață și o trase până la locul care fusese stabilit. Thornton câștigă un pariu de o mie șase sute de dolari, iar când cineva îi oferi o mie două sute de dolari pe Buck, îl refuză categoric.

* * * 

Urmează Chemarea străbunilor (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !