CHEMAREA STRĂBUNILOR. Povestire pe scurt (4)

roman de JACK LONDON

4. Cine a devenit șef

A doua zi după ce îl învinse pe Spitz, la înhămatul câinilor, Buck se așeză pe locul șefului echipei de câini. François, însă, îl înhămă în frunte pe Sol-leks. Buck sări la acesta și îl dădu la o parte, dar François îl dădu el la o parte pe Buck și îl puse din nou pe Sol-leks. Buck îl înlocui din nou pe bătrânul Sol-leks, care nici nu își dorea acea poziție.

Atunci, François se duse după bâtă. Buck părăsi locul de conducător, dar nu se duse nici să fie înhămat pe locul lui.

François și Perrault îl urmăriră și Buck se feri din calea lor, dar nu fugi departe. Arăta limpede că nu mai voia vechiul loc, ci pe acela de șef. Până la urmă, oamenii cedară și îl înhămară pe postul de conducător, căci pierduseră prea mult timp.

În scurtă vreme, Buck își arătă valoarea. Reinstaură disciplina în echipa de caini și îi învăță iute regulile pe noii veniți, doi husky. Parcurseră drumul până la Skaguay în timp record, ajutați fiind și de vreme.

Perrault și François își luară rămas bun de la caini, care fură preluați de un metis. Acum trebuiau să ducă o încărcătură mult mai grea, poșta către căutătorii de aur din apropierea Polului Nord. Munca era grea, iar seara Buck stătea lângă foc și privea focul, văzând în fața ochilor când casa din California, când pe bărbatul cu bâta, când înfruntarea cu Spitz. Uneori însă îi apăreau scene necunoscute, în care el stătea lângă foc cu un om primitiv, cu trupul păros acoperit în parte cu blănuri, cu un ciomag de care legase  un pietroi, iar în jurul lor, dincolo de foc, sclipeau ochii fiarelor sălbatice. Erau amintirile străbunilor săi, care se trezeau în el.

Convoiul poștei ajunse, în sfârșit la Dawson. În loc să lase câinii să se odihnească vreo zece zile, cum ar fi fost nevoie, porniră înapoi după două zile. Câinii erau bine hrăniți, nici un om nu se culca până când nu erau verificate picioarele tuturor câinilor, dar animalele sufereau de epuizare. Dave se îmbolnăvi rău, îl scoaseră din echipă, cu gândul să îl lase să alerge liber, pe lângă sanie. Dave însă își iubea munca și voi să tragă la sanie mai departe. Trase până când nu se mai putu ridica în picioare, așa că a trebuit ca oamenii să îl împuște.

* * * 

Urmează Chemarea străbunilor (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !