CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (4)

roman de JULES VERNE

Capitolul IX Căpitanul Sand

     Cei de pe Pilgrim plânseră și se rugară la Dumnezeu pentru cei care pieriseră într-un fel atât de groaznic. Se rugară apoi și pentru ei, cerând putere și curaj. Aveau nevoie de amândouă, căci pe navă nu mai existau nici căpitan, nici marinari. Dick Sand, elevul-marinar, avea să fie căpitan la cincisprezece ani și să se bazeze pe cei câțiva negri. Aceștia erau puternici și curajoși, dar le lipseau orice cunoștințe din domeniul navigației.

     Negoro îl înfruntă pe Dick Sand atunci când acesta îi spuse că el va comanda vasul. Bucătarul aduse în discuție vârsta lui Dick, dar doamna Weldon îl susținu cu hotărâre pe acesta, așa că Negoro se întoarse bombănind la locul său.

    Dick Sand luase hotărârea să conducă vasul cât mai bine, chiar dacă nu se pricepea să folosească sextantul pentru a stabili poziția și drumul vasului în funcție de soare, de lună sau de stele. Nu se putea folosi decât de busolă, pentru direcție, și de loch, instrumentul cu care se măsoară distanța parcursă de o navă într-un interval de timp și, în același timp, viteza navei.

     Căpitanul Sand stabili, împreună cu doamna Weldon, ca nava să fie condusă către continentul american, indiferent că vor ajunge la Valparaiso ori în alt loc de pe coasta americană. Dick îi îmbărbătă pe negrii deveniți acum marinari și le ceru să facă întocmai ceea ce le va spune el, ca să reușească să manevreze vasul și să se salveze.

Capitolul X Cele patru zile care au urmat

     Vântul își schimbă direcția și începu să sufle către nord-vest, chiar în direcția care le convenea călătorilor. Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, le dădu indicații clare marinarilor săi, care izbutiră să mai întindă o parte din pânze, pentru a profita de vântul prielnic. Goeleta Pilgrim începu să înainteze mai repede, spre mulțumirea doamnei Weldon și a celorlalți. Numai vărul Benedict nu știa pe ce lume se află, fiind ocupat cu studierea unei libărci, un gândac găsit în bucătăria lui Negoro.

     Dick Sand urmărea cu atenție lochul și busola, pentru a fi sigur că vasul înaintează în direcția corectă, cu toată viteza care se putea obține de la vântul acela. De fapt, pe vas erau două busole, una aflată chiar sub ochii timonierului (cârmaciului), într-o cutie numită habitaclu, iar cealaltă era fixată pe tocul ferestrei cabinei pe care o ocupase căpitanul Hull.

     Din păcate, într-o noapte, busola de pe fereastră se defăcu, nu se știe cum, căzu și se strică. După două zile, tot noaptea, bătrânul Tom ațipi în timp ce se afla la timonă (cârmă). În acest timp Negoro se strecură pe punte și așeză sub habitaclul busolei o bucată de fier care devie acul magnetic al busolei. Când Tom își reveni, neștiind că busola nu mai arată drumul corect, constată că vasul deviase de la drum și roti cârma în direcția pe care el o credea bună. Astfel, vasul Pilgrim se îndrepta în altă direcție decât direcția inițială.

Capitolul XI Furtuna

     În timpul săptămânii ce a urmat, vântul a bătut din ce în ce mai tare. Dick Sand era din ce în ce mai mirat că nu întâlnesc niciun vapor, căruia ar fi putut să-i ceară ajutor. El mai fusese prin partea Pacificului în care credea că se aflau, în trei campanii de pescuit. Știa că ar fi trebuit să întâlnească vase englezești și americane, dar nu apărea niciunul.

     Observând cu regularitate barometrul, Dick Sand deduse că vântul se va înteți și că va veni ploaia. El și oamenii lui strânseră o parte din pânze, pentru a nu risca să se răstoarne corabia. Vremea se înrăutăți și valuri mari anuțară că urma să sosească furtuna.

     Negoro ieși pe punte și privi cerul pe care alergau norii cu un zâmbet răutăcios. Spre deosebire de alte dăți, acum Dingo nu îl lătră, probabil că dormea pe undeva, prin vreun ungher ferit de vânt. Bucătarul se urcă pe bompres și privi în depărtare din vârful acestui catarg, de parcă ar fi căutat ceva la orizont. Se retrase apoi în tăcere la locul său.

     Timp de aproape două săptămâni vântul continuă să bată, cu mici întreruperi. Totul era învăluit în straturi groase de ceață. Dick era din ce în ce mai uimit că nu atinseseră încă coasta americană și că nu întâlniseră niciun vapor. Întrebat de doamna Weldon dacă nu cumva calculase greșit viteza lui Pilgrim, Dick Sand îi ceru lui Tom să arunce lochul, pentru a verifica încă o dată. Tom aruncă lochul dar, după ce se derulă o parte din ea, parâma (frânghia) se rupse și lochul se pierdu. Examinând frânghia, Dick își puse întrebarea dacă nu cumva fusese tăiată, fiindcă fusese una dintre cele mai solide parâme.

    A doua zi barometrul coborî și mai mult, așa că mai strânseră o parte din pânze. Furtuna se dezlănțui a doua zi și le rupse o pânză, împingând nava cu putere.

     Negoro sui din nou pe punte, privi spre orizont și zâmbi iar cu răutate, fără a fi văzut de Dick Sand, curajosul căpitan la cincisprezece ani.

* * *

Urmează Căpitan la cincisprezece ani (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !