CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (5)

roman de JULES VERNE

Capitolul XII La orizont

     Furtuna deveni în scurtă vreme uragan și Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, trebui să strângă toate pânzele corăbiei. Acum Pilgrim, fără pânze, era împins numai de puterea vântului care îi izbea corpul. Valurile uriașe legănau îngrozitor vasul și singurul mijloc prin care Dick Sand putea să mențină cât de cât echilibrul navei era timona.

    Dick Sand dormise foarte puțin în ultimul timp, așa că, la un moment dat, doamna Weldon, îngrijorată pentru sănătatea lui îi ceru să se odihnească. În timp ce Dick dormea, Negoro se duse pe punte și luă bucata de fier de sub busolă fără să observe nimeni. Acul busolei reveni la normal și, când Dick se trezi, el crezu că vântul și-a schimbat direcția, fără a ști, că, de fapt, se schimbase direcția arătată de busolă.

     Furtuna nu se domoli timp de o săptămână. După acest răstimp, într-o dimineață, apăru pământ la orizont. Ajungând acolo, constatară că nu este decât o insulă. Consultând harta, Dick Sand presupuse că fusese Insula Paștelui. Și el și doamna Weldon erau foarte nedumeriți, părea că aproape nu se mișcaseră din loc în atâtea săptămâni de navigare.

Capitolul XIII Pământ ! Pământ !

     Vântul începu să se domolească și doamna Weldon urcă pe punte. Ea îi spuse lui Dick că apreciază tot ce făcuse și îi promise că, după ce își va termina studiile, îi va propune soțului ei să-i încredințeze comanda unuia dintre vasele firmei sale. Îi mai spuse tânărului că până acum îl socotise copilul lor de suflet,  dar acum îl consideră fiul lor și fratele lui Jack.

     După ce vântul se mai domoli încă puțin, Dick Sand și oamenii săi întinseră câteva pânze. Acum viteza corabiei crescuse, în zece zile ar fi putut să atingă pământul. Doamna Weldon îl întrebă ce va face dacă nu vor ajunge la vreun port, iar Dick răspunse că va face ca nava să eșueze pe țărm, deși aceasta era o soluție extremă.

     Trecuseră mai mult de două luni de când Pilgrim părăsise Noua Zeelandă, când Dick Sand văzu pământ la orizont. Toată lumea se repezi pe punte, mai puțin Negoro. Vântul se înteți și corabia se apropie mult de țărm. Dingo, privind cu atenție țărmul, începu să scheaune cu jale. Părea că ar fi recunoscut aceste locuri și și-ar fi reamintit lucruri triste. Apăru și Negoro și expresia de pe chipul său o făcu pe doamna Weldon să se întrebe dacă bucătarul nu cunoștea cumva aceste locuri.

     Cum nu zăriseră niciun port, niciun refugiu, se pregătiră pentru eșuarea navei. Goeleta trecu printre niște stânci și se izbi de pământ. Catargele se prăbușiră, corpul corabiei crăpă, dar călătorii ajunseră cu toții nevătămați, pe uscat.

Capitolul XIV Ce era de făcut

    După șaptezeci și patru de zile de călătorie, Pilgrim ajunsese la țărm. E drept că sfărâmat, dar își adusese călătorii cu bine. Dick bănuia că ajunseseră pe țărmul republicii Peru, dar nu era sigur deloc. Țărmul era pustiu, nu se vedea nici urmă de locuitori, nicio casă, nicio dâră de fum.

    Jack descoperi o peșteră uscată și se adăpostiră acolo. Mâncară cu toții, căci salvaseră provizii destule, apoi se sfătuiră ce ar fi de făcut. Doamna Weldon îi spuse lui Dick Sand că, dacă le fusese căpitan pe mare, să rămână conducătorul lor și pe uscat. Dick propuse ca el și Tom să plece în recunoaștere, ca să afle exact unde ajunseseră. Restul aveau să rămână în peșteră, la adăpost. Pe doamna Weldon o neliniști foarte mult ideea ca grupul să fie despărțit, dar trebui să fie de acord că era soluția cea mai convenabilă.

     Vărul Benedict plecă după insecte, iar Negoro ieși și el, fără a spune nimănui unde se duce. Jack adormise, așa că ceilalți se duseră la epava lui Pilgrim, pentru a salva ce se mai putea salva. Pe navă găsiră arme, muniții și cuțite. Dick căută și bani, dar nu găsi decât cinci sute de dolari, deși doamna Weldon avusese o sumă mult mai mare decât aceasta. Dick bănui că Negoro le-o luase înainte și își însușise banii. Doamna Weldon avu și ea aceeași bănuială.

     Reveniră cu toții la peșteră, apoi, imediat după ei și vărul Benedict, furios că nu găsise nici o insectă care să merite să facă parte din colecția lui. Lipsea numai Negoro, iar Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, se gândi că s-ar fi simțit mai în siguranță dacă ar fi fost cu ei acolo.

* * *

Urmează Căpitan la cincisprezece ani (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !