CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (1)

roman de JULES VERNE

Partea I 

Capitolul I Bricul-goeletă Pilgrim

   

Bricul-goeletă Pilgrim era o corabie cu pânze mică, dar solidă, folosită la vânătoarea de balene. Aparținea unui armator californian, James W. Weldon și era condusă de căpitanul Hull. Echipajul era puțin numeros, cinci marinari și un elev-marinar care nici nu visa că va ajunge căpitan la cincisprezece ani. Pentru vânătoare era angajat temporar un echipaj auxiliar.

   În ianuarie 1873, Pilgrim sosi la Waitemata, portul orașului Auckland, Noua Zeelandă. Rezultatele vânătorii fuseseră slabe de această dată, aveau mult mai puțină grăsime de balenă și fanoane decât de obicei. Căpitanul Hull se grăbise, totuși, să ajungă la țărm, ca să scape de echipajul auxiliar, o adunătură de haimanale nesupuse.

     În Auckland se afla doamna Weldon, soția armatorului. Ea îi ceru căpitanului Hull să o ia la bord, împreună cu Jack, fiul ei de cinci ani, cu vărul ei, Benedict și o slujnică negresă, Nan. Voia să ajungă la San Francisco fără a mai aștepta plecarea unor vase și fără transbordări, cu toate că Pilgrim trebuia să facă un ocol pe la Valparaiso, în Chile, pentru a descărca marfa.

     Doamna Weldon era o femeie de treizeci de ani, puternică și curajoasă, obișnuită cu călătoriile lungi pe mare. Vărul Benedict, un bărbat de cincizeci de ani, lung și subțire, cu o claie de păr și ochelari cu rame de aur, era un pasionat entomolog. Tocmai pentru insecte o însoțise pe doamna Weldon în Noua Zeelandă și găsise câteva exemplare rare.

      Căpitanul acceptă să-i îmbarce pe cei patru și porniră la drum, dar vântul îi duse mai la sud decât ar fi trebuit să se afle.

Capitolul II Dick Sand

     Pilgrim nu era o navă pentru călători, așa că doamna Weldon primi să locuiască în cabina căpitanului, împreună cu Jack și Nan. Alături se aranjase un fel de odăiță pentru vărul Benedict, iar căpitanul se mutase în cabina secundului, liberă fiindcă nu avea secund.

     Echipajul era strâns unit, format din americani din vest, care se cunoșteau de multă vreme. Unul singur nu era american, ci portughez, bucătarul Negoro.  El fusese angajat la Auckland, fiindcă fostul bucătar plecase. Omul își făcea datoria, dar căpitanul își făcea griji în privința lui, fiindcă nu avusese timp să se informeze despre el și nu prea îi plăcea privirea lui. Negoro vorbea bine limba engleză, dar era tăcut, nu vorbea niciodată despre el.

      Elevul-marinar avea cincisprezece ani, era un copil găsit și se numea Dick Sand. I se spusese Dick după numele trecătorului care îl găsise, Richard, și Sand după locul unde fusese găsit, pe Sandy-Hook, în portul New York. Băiatul era energic și cutezător, puternic și priceput. Calitățile lui atrăseseră atenția căpitanului Hull și armatorului Weldon, care îl trimise la o școală din San Francisco. La școală, Dick se îndrăgostise de geografie și, în același timp, învățase tot ceea ce trebuie să știe să facă un marinar. De aceea, fusese angajat pe Pilgrim drept elev-marinar.

     Dick Sand se bucură mult aflând că doamna Weldon și fiul ei vor călători cu Pilgrim. Doamna Weldon se purtase cu el ca o adevărată mamă, iar pe Jack îl simțea ca pe un frate mai mic.

    Căpitanul Hull era îngrijorat că se deplasau atât de lent și chiar se gândea să o sfătuiască pe doamna Weldon să se îmbarce pe vreun vas de pasageri dacă vor întâlni vreunul. Din păcate, navigau departe de drumul unor astfel de vase și nu întâlniră niciunul. În schimb, într-o dimineață, Jack și Dick văzură în depărtare o epavă.

* * *

Sursa foto

Urmează Căpitan la cincisprezece ani (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !