povestire de ION LUCA CARAGIALE
După două zile, jupânul l-a trimis din nou pe Cănuță om sucit cu un coș, mult mai ușor, la alt mușteriu. După câteva minute a intrat în prăvălie o clientă. A târguit ea ce i-a trebuit, apoi a cerut un băiat să ducă cumpărăturile acasă și să-i plătească contul. Nu era nici un băiat, Cănuță nu mai venea, jupânul murea de necaz, căci datoria cucoanei era cam veche. A mai dus-o el cu vorba, mieros, dar până la urmă cucoana și-a pierdut răbdarea și a plecat, trântind ușa.
După scurt timp, a intrat pe ușă Cănuță. Jupânul l-a luat la întrebări, unde a întârziat atâta. Băiatul a spus că a mers pe Podul Mogoșoaiei, ca să nu alunece. Jupânul s-a înfuriat iar și i-a tras o pereche de palme peste urechi. Palmele acelea i s-au părut lui Cănuță mult mai dureroase decât bătaia strașnică pe care o luase deunăzi.
Băiatul a plâns toată noaptea. A doua zi împlinea treisprezece ani. Nici nu se luminase de ziuă când Cănuță și-a strâns puținele lucruri pe care le avea și a plecat la bunica lui. Bătrâna stătea într-o cocioabă din fundul unei mahalale. Abia se deșteptase și se închina la icoană, când a apărut Cănuță.
Îngrijorată, bunica i-a deschis ușa. L-a întrebat ce e cu el așa devreme. Cănuță i-a spus că a fugit de la jupân. Cand l-a întrebat de ce a făcut asta, apoi dacă îi dă bătaie, el a dat din cap și a început să plângă. Femeia a vrut să-l certe și să-l îndemne să fie supus, că nu se poate să ajungă vagabond pe drumuri, că e băiat mare, are treisprezece ani acum. Și-a dat seama deodată că era chiar ziua lui de naștere, că era bătut și mâhnit de ziua lui și a început și ea să plângă.
Și așa a schimbat Cănuță stăpânii unul după altul. A încercat apoi să facă multe, dar nu prea s-a pricopsit. Când a venit vremea, s-a însurat. Soacra l-a înșelat, căci nu i-a dat zestrea pe care i-o promisese. Nu a spus mai nimic. L-a înșelat și soția. Prima oară a spus prea puține, a doua oară a tăcut de tot.
Odată, de Blagoviștenii, a cumpărat un crap mare, plin cu icre. Le-a cerut celor două femei, soacra și nevasta, să-l pregătească la cuptor, umplut cu stafide și cu coconari (semințe de pin-umbrelă, asemănătoare la gust cu alunele). Femeile s-au luat cu treaba și cu vorba și au uitat peștele în cuptor.
Când a văzut peștele sfarogit la masă, Cănuță s-a înfuriat. N-a spus nimic, dar a doua zi a deschis proces de divorț, cu probele pe care le avea de demult. Nevasta îi era însărcinată. De supărare, a pierdut copilul. Soacra l-a rugat pe Cănuță să o ierte, dar el nu a vrut cu nici un chip.
Într-o dimineață, s-a întâlnit cu ea prin oraș. Era în mare suferință, avea o infecție la o măsea și aștepta să deschidă cabinetul dentistului. Îi era tare frică și l-a rugat să stea cu ea. El a stat până a scăpat, apoi a dus-o acasă și s-au împăcat.
A trăit cu soția lui până și-a găsit moartea, dintr-o nimica toată. Îi ceruse împrumut o mică sumă unui prieten, pe care mai demult îl împrumutase cu o sumă mult mai mare. Prietenul l-a refuzat. Cănuță s-a supărat, i-a venit un fel de înecăciune și până seara a murit.
La parastasul de șapte ani, când groparii au deschis coșciugul, trupul lui Cănuță era așezat strâmb. Preotul a zis că nu murise de-a binelea când l-au îngropat, dar văduva i-a spus că ar fi fost de mirare să-l găsească așa cum trebuia, că doar fusese Cănuță om sucit.
Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Cănuță om sucit”
Găsești textul întreg aici !
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !