roman de JULES VERNE
23
Hans apare după o oră și anunță că a găsit apă. Profesorul se bucură că a lor călătorie spre centrul Pământului poate continua. Pornesc toți pe galerie în jos și, într-adevăr, se aude un torent de apă din ce în ce mai tare. Totuși nu dau de el, se părea că e paralel cu peretele galeriei.
Hans ascultă cu atenție peretele, spre a găsi locul în care torentul se auzea cel mai bine. Află locul și sparge acolo cu târnăcopul mai bine de o oră. Când apa țâșnește din spărtură, au altă dezamăgire: era clocotită, avea 100 de grade.
După ce apa se răcește și toți gustă din ea, descoperă că era o apă feruginoasă, cu proprietăți curative. Cei trei lasă apa să curgă de-a lungul galeriei, căci curgea în direcția în care mergeau și ei, spre adâncuri. Aveau să aibă mereu apă de băut.
24
Călătorii se odihnesc peste noapte, apoi pornesc mai departe. Galeria avea multe porțiuni orizontale și foarte puține verticale. Spre mulțumirea profesorului ajung la un puț care cobora drept în jos. În interior pereții aveau niște ieșituri ce formau o adevărată scară cu treptele în spirală.
Cei trei coboară adânc timp de două zile, apoi puțul capătă o înclinație mai lină, cam de 45 de grade. profesorul Lidenbrock calculează că nu se mai află sub Islanda, ci sub apele Oceanului Atlantic.
25
Ajunși într-o peșteră largă, călătorii fac o pauză de o zi. profesorul își continuă calculele și stabilește la ce adâncime se află. Dacă calculele erau exacte, temperatura ar fi trebuit să fie de cel puțin 1500 de grade. Totuși erau numai 27.
Nepotul folosește calculele pentru a calcula, la rândul său, că în ritmul acela le vor trebui cam cinci ani și jumătate pentru a ajunge în centrul Pământului. De asemenea, cum densitatea aerului tot creștea, se puteau aștepta ca aerul să devină solid la un moment dat. Profesorul, însă, combate aceste ipoteze și îl aduce mereu pe Arne Saknussemm drept argument pentru continuarea călătoriei.
26
Timp de două săptămâni au continuat să coboare, devenind din ce în ce mai tăcuți. Într-o zi, Axel se trezește singur în galerie. Crede că profesorul și Hans au rămas în urmă. Hotărăște să se întoarcă, bucuros că are firul de apă drept călăuză. Chiar se gândește să se dea cu puțină apă pe față. Se apleacă și descoperă că apa dispăruse. Pierduse cursul apei, se rătăcise.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !