4 iulie 2018

CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI (4)

roman de JULES VERNE


12


Profesorul, nepotul său și călăuza își continuă drumul. Axel se bucură de plăcerea expediției. Crede că nu este posibilă o călătorie spre centrul Pământului și că expediția lor se va termina cel mult cu vizitarea unui crater stins din muntele Sneffels.
Traversând sfertul de sud-vest al insulei Islanda, călătorii văd pășuni sărăcăcioase, stânci golașe și vârfuri de munți ascunși de cețuri. Regiunea e aproape pustie, deși se spune că e una dintre cele mai locuite.
După-amiază, cei trei ajung la un fiord mare, pe care trebuia să îl traverseze. Profesorul, nerăbdător, își îndeamnă calul să intre în apă. Speriat de mișcarea valurilor, calul se împotrivește și îl lasă pe profesor pe jos. Călăuza îi duce la bac și, la sosirea fluxului, traversează brațul de mare.

13

Deși era perioada când soarele nu apune, la orele serii se făcuse frig. Călătorii sunt găzduiți în casa unui țăran. Îi poftește pe oaspeți să mănânce împreună cu el, cu nevasta și cei nouăsprezece copii ai lui. Masa e servită în bucătărie, singura încăpere din casă în care se făcea foc vreodată. Mănâncă supă de licheni, pește uscat gătit în unt acrit, apoi lapte acru cu biscuiți înmuiați în zeamă de ienupăr. La desert, o fiertură groasă de hrișcă, iar de băut, lapte amestecat cu apă. Se culcă apoi în camera de oaspeți, cea mai bună din toată casa.
A doua zi, cei trei își continuă expediția printr-o regiune mlăștinoasă, cu multe râuri de traversat. Pe aici întâlnesc mai mulți leproși. După câteva zile, călătorii ajung la poalele muntelui, în târgul Stapi.

14

Târgul Stapi este așezat în fundul unui mic fiord. E înconjurat de pereți de bazalt formați din coloane verticale ce susțin un fel de arcadă din coloane orizontale. Călătorii cer găzduire preotului, care însă e mai mult potcovar, fierar, pescar și vânător decât preot. Camera de oaspeți e cea mai urâtă, mai mică și mai murdară încăpere din casă, așa că a doua zi se și pregătesc de plecare.
Axel se trezește la realitate și mai încearcă o dată să îl oprească pe unchiul său. Îi spune că vulcanul, chiar dacă nu a mai fost activ din anul 1229, poate intra oricând în activitate și ce ar putea ei face împotriva unei erupții? Profesorul îi spune că s-a gândit și el la asta. I-a întrebat pe țăranii din partea locului despre diferite semne. Fumurile care izbucneau din pământ, vântul și ploile, toate dovedeau că nu este nici un pericol de erupție, deci a doua zi de dimineață urma să plece mai departe în a lor călătorie spre centrul Pământului.

* * * 


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Semnați-vă însă comentariile cu un nume. E neplăcut să răspunzi la zeci, sute de ”Anonimi”. Vă mulțumesc !