BIVOLUL ȘI COȚOFANA. Originalul și povestire pe scurt

fabulă de GEORGE TOPÂRCEANU

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coțofană
Când în sus și când în jos.

Un cățel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
— Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam așa de prost
Să ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, că e rost
Să mă plimbe și pe mine!

Cugetând așa, se trage îndărăt să-și facă vânt,
Se pitește la pământ
Și de-odată — zdup! — îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, și-apoi
Să-l răstoarne,
Să-l ia-n coarne
Și cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanță în trifoi.

— Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că sunt mort?
Coțofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că mă apără de muște, de țânțari și de tăuni
Și de alte spurcăciuni...
Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poți să-mi faci?
Nu mi-ar fi rușine mie de viței și de malaci,
Bivol mare și puternic, gospodar cu greutate,
Să te port degeaba-n spate?...

Povestirea pe scurt

Odată, pe spinarea unui bivol se plimba o coțofană. Văzând-o, un cățel s-a gândit că ar putea să fie plimbat și el pe degeaba și a sărit pe spinarea bivolului.

Bivolul s-a scuturat, a trântit cățelul, apoi l-a luat în coarne și l-a zvârlit cât colo. I-a strigat apoi mânios că el îi permite coțofenei să stea pe spinarea lui fiindcă îi aduce un folos, îl apără de insectele supărătoare. Dacă l-ar plimba pe el, ar râde toți că îl duce degeaba în spinare.

Sfârșitul povestirii pe scurt a fabulei ”Bivolul și coțofana”

Sursa foto

Ai putea să mai citești și alte fabule:

• Câinele și cățelul de Grigore Alexandrescu
• Două fabule de Lev Tolstoi
• Fabule de Esop

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!