două fabule cu acelaşi nume, dar cu conţinuturi şi sensuri diferite, de autori diferiţi: GRIGORE ALEXANDRESCU şi ION LUCA CARAGIALE, care l-a parafrazat pe cel dintâi.
Boul și vițelul, de Grigore Alexandrescu
Un bou ca toti boii, putin la simtire,
În zilele noastre de soarta-ajutat,
Si decât toti fratii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
În zilele noastre de soarta-ajutat,
Si decât toti fratii mai cu osebire,
Dobândi-n cireadă un post însemnat.
- Un bou în post mare?
- Drept, cam ciudat vine,
Dar asta se-ntâmplă în orcare loc:
Decât multa minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdauna un dram de noroc.
Dar asta se-ntâmplă în orcare loc:
Decât multa minte, ştiu că e mai bine
Să ai totdauna un dram de noroc.
Aşa d-a vieţei veselă schimbare,
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Cum şi de mândrie boul stăpânit,
Se credea că este decât toţi mai mare,
Că cu dânsul nimeni nu e potrivit.
Vițelul atuncea, plin de bucurie,
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc - zise-ndată - niţel fân să-i cer.“
Auzind că unchiul s-a făcut boier,
Că are clăi sumă şi livezi o mie:
„Mă duc - zise-ndată - niţel fân să-i cer.“
Făr-a pierde vreme, viţelul porneşte,
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
„Acum doarme - zice - nu-l poci supăra.“
Ajunge la unchiu, cearcă a intra;
Dar pe loc o slugă vine şi-l opreşte:
„Acum doarme - zice - nu-l poci supăra.“
- „Acum doarme? ce fel ! pentru-ntâia dată
După-prânz să doarmă ! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.“
După-prânz să doarmă ! Obiceiul lui
Era să nu şază ziua niciodată;
Ăst somn nu prea-mi place, şi o să i-o spui.“
- „Ba să-ţi cauţi treaba, că mănânci trânteală;
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei sa fii.“
S-a schimbat boierul, nu e cum îl ştii;
Trebuie-nainte-i să mergi cu sfială,
Priimit în casă dacă vrei sa fii.“
La o mojicie atâta de mare,
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu' se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.
Viţelul răspunde că va aştepta;
Dar unchiu' se scoală, pleacă la plimbare,
Pe lângă el trece, făr-a se uita.
Cu mâhnire toate băiatul le vede,
Însă socoteşte că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Ca buna lui rudă să-l fi ocolit.
Însă socoteşte că unchiu-a orbit;
Căci fără-ndoială nu putea a crede
Ca buna lui rudă să-l fi ocolit.
A doua zi iarăşi, prea de dimineaţă,
Să- găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i faca bine, de el pomeni.
Să- găsească vreme, la dânsul veni:
O slugă, ce-afară îl vedea că-ngheaţă,
Ca să-i faca bine, de el pomeni.
„Boierule - zise - aşteaptă afară
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
- „Cine ? a mea rudă ? Mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude şi nici voi să-l ştiu."
Ruda dumitale, al doamnei vaci fiu.“
- „Cine ? a mea rudă ? Mergi de-l dă pe scară.
N-am astfel de rude şi nici voi să-l ştiu."
Boul și vițelul, de Ion Luca Caragiale
Un bou ca toţi boii, puţin la simţire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învaţă la şcoală cartea de cetire
Şi ajunse boul un bou învăţat.
Mare lucru-n lume e şi-nvăţătura !
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Ţine loc de multe, chiar şi de talent…
Printr-o bună şcoală, rafinezi natura:
Din viţel poţi scoate un bou eminent.
Nu încape vorbă, între animale,
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Un aşa specimen greu să mai găseşti
Să citească zilnic feluri de jurnale,
Rumegând atâtea ştiri politiceşti.
Astfel, eminentul, în curent cu toate,
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem ?” — „Excelent, nepoate !
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
Iată, pe nepotu-i tânăr l-a-ntâlnit:
„Unchiule, cum mergem ?” — „Excelent, nepoate !
A mai grea problemă s-a şi resolvit”.
„Unchiule, iar glume !” - „Ba deloc, băiete !
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Sunt de-acord cu toţii, foarte sigur ştiu…
Şi m-ascultaţi pe mine, eu citesc gazete:
Tu nu ştii nimica, eşti un agiamiu.
Mă-ndoiam eu însumi: m-am convins în fine,
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
C-am scăpat de-acuma de orice nevoi:
Ni sunt deopotrivă voitori de bine
Şi au multă milă cei mai mari de noi.
N-au pierit zadarnic, astă primăvară,
Dintre noi atâţia ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
Dintre noi atâţia ca la zalhana!
Drepturile noastre sfinte triumfară:
O s-avem islazuri, dacă ni le-or da…”
A rămas viţelul ca un gură-cască,
Fericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.
Sursa fotoFericit că-n fine sacra speţ-a lui
O avea de-acuma din belşug să pască
Ş-o purta mai lesne greul jugului.
Ai putea să citești și alte fabule de Grigore Alexandrescu:
- Lupul moralist
- Măgarul răsfățat
- Câinele și cățelul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !