BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (6)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul VI

Pomponescu își primea amicii politici în fiecare zi la el acasă, în audiență. Într-o dimineață, înainte de audiență, la cafea, cele două femei, mama și soția, îl interpelează supărate în legătură cu bietul Ioanide.

În Universul apăruse un articol în care arhitectul era socotit cel mai mare arhitect român. Pomponescu, tulburat, motivează că Ioanide este, întradevăr, un arhitect merituos și că are și el partizanii lui. Adevărul era însă că bietul Ioanide nici nu știa de apariția unui asemenea articol.

Discuția face ca lui Pomponescu să i se adâncească antipatia față de Ioanide, dar motivul principal al antipatiei este altul. Cu o zi înainte Pomponescu fusese invitat la ceai la madam Valsamaky-Farfara. Se dusese cu intenția de a o vedea pe Ioana. Acolo, însă, îl găsise pe Ioanide, călare pe un scaun. O privea  insistent pe Ioana, căreia se părea că îi place. Arhitectul fusese la o casă pe care o construia prin apropiere. Trecuse și pe la ele, ca un vechi prieten. Prietenia nu îl împiedicase să se ofere a-i construi un templu Ioanei, cu statuia ei înăuntru. Ca destinație propusese să servească drept loc pentru primul sărut al îndrăgostiților sau, mai practic, lăcaș pentru concerte de muzică vocală.

Bietul Ioanide plecase, lăsându-l pe Pomponescu stăpân pe câmpul de luptă.  Pomponescu nu fusese, totuși, mulțumit. Îl socotise imoral pe arhitectul însurat, cu înclinația lui către femei, fără a se gândi că și el este în aceeași situație.

Rămas singur cu Ioana, Pomponescu îi oferise acesteia un inel, un smarald înconjurat de diamante mici. În schimb, primise dreptul de a săruta podul palmei Ioanei.

Acum, Pomponescu se convinge singur că bietul Ioanide știa de intențiile lui față de Ioana și făcuse totul înadins.

După audiență, Pomponescu iese la plimbare, la Șosea, cu viitorul său șef de cabinet. Îl întâlnește pe Gonzalv Ionescu, împreună cu cei trei copii ai săi. Află cu uimire că acesta avea fiecare copil din câte o căsătorie. Observă buna creștere a copiilor și interesul lui Gonzalv pentru ei. Gândește că trebuie să fie ajutat și întreabă, automat, despre Conțescu. Acesta își revenise, datorită voinței sale de a lupta pentru viață.

Trecând mai departe, ministeriabilul îl întâlnește pe Smărăndache, un izvor de știri nostim prelucrate. Îl invită la masă, ca să mai afle ce mai spune lumea, iar Smărăndache o sună și pe Smărăndachioaia, fără de care nu participa la asemenea ocazii.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (7)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !