BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (5)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul V

Gaittany organizează la ”Continental” o masă cu obișnuiții cercului, în onoarea lui Pomponescu, poate viitor ministru. Bietul Ioanide ajunge cu întârziere, chiar după ce avusese loc un moment neplăcut referitor la el.

O revistă străină de arhitectură conținea un articol elogios la adresa lui,  ceea ce îl contrariase pe Pomponescu, specialist în beton armat, dar cu pretenții de șef al școlii de arhitectură românești.

Ioanide aduce cu sine vestea că Ermil Conțescu era iar într-o stare gravă, din cauza unei uremii. Pomponescu, în capul mesei, ca viitor ministru, dă tonul rememorării unor întâmplări al căror erou era Conțescu. Pe când era student la Berlin, tatăl acestuia nu îi trimitea nimic, iar bursa era total insuficientă. Conțescu își împărțea în rații stricte mâncarea, pentru toate zilele unei luni, iar când i-au mâncat șoarecii o rație, a recuperat tăind felii subțiri din celelalte. Altădată, pe când era într-o expediție geologică, întâlnise o pisică ce se dădea peste cap, făcând roata, la fiecare atingere. Căutase prin tot felul de manuale de zoologie, scrisese chiar și unor specialiști în străinătate, dar nu putuse afla cărei specii aparține pisica ce se dă peste cap. Pisica era una dresată, pierdută de un circ ambulant. Comesenii râd, dar bietul Ioanide gândește că aceste anecdote relevă anumite caracteristici ale lui Conțescu: marea forță a voinței, curiozitatea pedantă, dragostea pentru animale.

Pomponescu dirijează discuția spre aspecte mai serioase, filosofând. Conțescu era un om care muncise din greu ca să își ajute frații mai mici, poate dacă ar fi avut mai mult timp, ar fi creat o operă mai valoroasă în domeniul său. Toți sunt de acord, socotind că și despre ei ar putea să spună asta. Numai bietul Ioanide este agasat, fiindcă toți erau specialiști cunoscuți în domeniul lor și nimeni nu îi împiedicase să devină celebri.

La cafea, madam Valsamaky-Farfara, ce venise cu fiica ei, Ioana, le ghicește în cafea. Lui Pomponescu îi spune că va izbândi ( ca ministru, probabil) și că va avea noroc în dragoste. Pomponescu tindea către o relație cu Ioana, acasă fiind dominat de mama lui, foarte autoritară,  și de soția lui, imobilizată într-un cărucior cu rotile. Femeile îl împingeau de la spate să lucreze la proiectul unei ”catedrale a neamului”, fiind chiar mai ambițioase decât viitorul ministru (după cum sperau ele).

Lui Hagienuș, madam Valsamaky  îi ghicește că are să capete o casă, spre mirarea acestuia. Bietul Ioanide adeverește ce-i ghicise, înmânându-i o mică operă de arhitectură, proiectul cavoului comandat. La discuția ce urmează, arhitectul nu mai e atent, fiind preocupat să o contemple pe Ioana. Ioana, tânără femeie planturoasă, cu studii la Conservatorul de Muzică, era poreclită Indolenta, datorită lungilor perioade de tăcere în care se scufunda.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !