BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (7)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul VII

Bietul Ioanide are o neînțelegere cu soția lui, Elvira. Cheltuitoare și fără grija zilei de mâine, ea îi cere bani la scurt timp după ce primise o sumă frumușică. Pe arhitect îl supără mai ales faptul că ea nu înțelege de ce trebuie să fie mai prevăzătoare. Nu numai atât, dar îi displace profund și ideea că va trebui să accepte și vreo comandă ce nu  ar fi fost pe placul lui, pentru a câștiga mai mulți bani.

Arhitectul prefera să facă lucrări în stilul propriu și nu suferea comenzi de la  clienții burghezi, care voiau să își facă locuințe cu elemente din stiluri diferite, cum văzuseră ei pe la unul și pe la altul. De aceea, Ioanide lua mai degrabă comenzi de transformare a unor clădiri, de la intelectuali cu bani mai puțini, dar cu gusturi mai fine. Totuși, în ultimul timp, aceste comenzi scăzuseră, sub influența evenimentelor politice (din anii '30, înaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial).

Împreună cu Butoiescu, zis Botticelli, constructorul său, arhitectul pleacă la cimitir, să vadă cum merge construcția cavoului comandat de Hagienuș pentru soția sa. Se înfurie întâi când vede că Butoiescu pusese statuia pe dos, astfel că îngerul o conducea pe răposata spre alee, în loc să o ducă spre cavou. Trimis după macara, ca să facă schimbarea necesară, constructorul îl aduce și pe Hagienuș.

Orientalistul aduce și două sticle de vin negru, de la moșia răposatei soții, ca să-l bea în amintirea ei. La amiază, cei trei mănâncă, beau și stau de vorbă într-un cavou aflat în apropierea lucrării. Hagienuș povestește senin, cu bonomie, istoriile unora ce erau înmormântați pe acolo. Povestea femeii care era înmormântată alături de foștii ei soți, căci avusese doi, îi face să vorbească numai despre iubire, firește, în limitele decenței. Peste câteva zile, Smărăndache răspândea în oraș că Ioanide și Hagienuș au făcut chef cu femei și băutură într-un cavou la cimitirul Belu, la miezul nopții...

După ce își vizitează și celelalte șantiere, Ioanide se întoarce acasă, după nouă seara. În stradă dă peste Pica, fata lui, care părea că se teme să meargă spre casă. Bietul Ioanide se miră, dar nu-i spune nimic în seara aceea. Dimineață, însă, o întreabă deschis de ce pândesc agenții secreți în fața casei lor. Înțelege că, de fapt, îl pândeau pe Gavrilcea, despre care Pica mărturisește că îl iubește. Revoltat în sinea lui că îl iubește pe bubosul acela, o întreabă de ce îl admiră. Ea răspunde că îl admiră pentru ideile lui mari, dar nu poate să reproducă nici una.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !