BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (4)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul IV

Saferian Manigomian, om ce îl respecta mult pe bietul Ioanide, este un comerciant armean de lucruri fine, veritabile: covoare orientale, picturi de artiști renumiți, mirodenii. Face comerț și în alte părți ale lumii, unde are și câte o casă, astfel că se poate retrage oricand în fața vitregiilor soartei, mai ales acum, când Austria fusese ocupata, iar Cehoslovacia era și ea vizată.

Saferian nu face comerț de tejghea. El lucrează cu intermediari din lumea bună. Chiar acum Gaittany îi aduce numărul de telefon al unui colecționar numismat care vrea să își vândă monedele. Armeanul sună imediat, fiindcă are impresia că Gaittany e interesat de comisionul acestei vânzări. Deși multă lume crede că o duce prost, Gaittany are o slujbă de director de regie comercială, are o casă în centrul orașului, o mică moșie, face parte din mai multe consilii de administrație. Vizează acum un post de director de fundație, post însoțit de folosința exclusivă a unui automobil. Asta îl atrage pe Gaittany, care nu concepe deplasarea pe jos.

Hagienuș, răutăcios, îi spune lui Suflețel de postul respectiv și îl trimite chiar la Gaittany să-l solicite. Gaittany îi spune direct că postul e al lui, așa că Suflețel pleacă furios, izbind trotuarul cu bastonul.

Bietul Ioanide vede la Saferian, printre monedele aduse de fiul numismatului, Hangerliu, o monedă pe care i-o dăruise el lui Tudorel. O ia de la armean și pleacă acasă. Observă pe strada lui doi indivizi care păreau că stau la pândă. La masă, încearcă să afle câte ceva de la Tudorel, dar obține doar o confirmare că el și Hangerliu se învârt în aceleași cercuri.

Nedumerit, Ioanide se retrage să își privească albumul cu proiectul unui nou București, cu clădiri și statui mărețe, cu piațete și fântâni la fiecare încrucișare de străzi, un proiect utopic pe care îl iubea.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !