BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (25)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul XXVII

La scurt timp după tragedia prin care trecuse bietul Ioanide, Pomponescu se trezește cu o vizită a lui Gavrilcea, care îi sugerează să își ia viața singur, ca să nu ajungă să fie împușcat de legionari. A doua zi, guvernul cade, iar Pomponescu descoperă că, sub noul regim, i se întâmplă ceea ce nu i se mai întâmplase niciodată. Nu îl mai vizitează nimeni, nu îl mai caută nimeni la telefon.

Fostul ministru umblă prin oraș, dar nu găsește nici un cunoscut. Merge să vadă biserica cea nouă și se întâlnește acolo cu bietul Ioanide. Acesta îi laudă soluțiile tehnice privind betonul armat și îi spune că le-a aplicat la construirea bisericii și a primăriei. Pomponescu e uimit și înciudat că Ioanide nu îi poartă pică deloc.

Acasă, Pomponescu stă zile în șir cu urechea atentă la telefon și la sonerie, dar nu îl caută nimeni. Mama și soția nu înțeleg evenimentele și îi răsucesc cuțitul în rană, întrebând când va deveni activ în opoziție, ori afirmând că în curând își va reprimi locul ce i se cuvine. Vin și alte afronturi. Gaittany trimite înapoi colecția de desene și proiecte pe care o donase muzeului, Ioana se arată insensibilă și admiră în gura mare pe puternicii zilei, pe Gavrilcea sau pe Munteanu, fostul șofer al lui Gaittany, reapărut acum și instalat la cârma Casei de Artă.

Fără nici o ocupație, fiind și în concediu de la Școala de Arhitectură, Pomponescu încearcă să lucreze ca arhitect, chiar pentru un client trimis de bietul Ioanide. Nu reușește să fie pe placul aceluia și rămâne să trăiască acasă, îndeplinind zilnic același program plictisitor.

Capitolul XXVIII

Elvira, ajutată de Erminia și de Sultana, îl conving pe bietul Ioanide să-și construiască o casă. Sultana îi aduce comanda unor oameni de afaceri de a construi un mic cartier de case luxoase. Între ele avea să și-o construiască și el pe a lui. Cum lucrările la biserică se opriseră din lipsă de fonduri, iar comanditarii voiau să-și investească repede banii în acele locuințe, Ioanide acceptă până la urmă.

Chiar la intrare, bietul Ioanide instalează uriașul vitraliu reprezentând-o pe Pica, cel pe care plănuise să îl instaleze în biserică. Acum, în biserică trona portretul lui Cioarec, desemnat ca erou de către legionari, și se țineau slujbe cu aspectul celor ale Inchiziției. Nefericitul tată nu mai voia să expună acolo amintirea fiicei sale.

În noua casă, bietul Ioanide și Elvira dau mici recepții săptămânale pentru toți vechii prieteni, exceptând pe Pomponescu, dominate de portretul în vitraliu al Pichii, ceea ce le dă impresia că o păstrează vie în memoria lor și a celorlalți.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (26)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !