BIETUL IOANIDE. Povestire pe scurt (15)

roman de GEORGE CĂLINESCU

Capitolul XV

Într-o seară de iarnă, Dan Bogdan este asasinat în apropierea casei sale. Fusese înjunghiat de mai multe persoane, se găsiseră urme de la cinci arme tăioase diferite. Presa dă de înțeles că fusese ucis de legionari. La anchetă, poliția află ceva ce îl înspăimântă pe bietul Ioanide: Tudorel fusese în casa lui Dan Bogdan.

Lumea înțelege că Dan Bogdan fusese asasinat la sugestia unor forțe din exteriorul țării și din ordinul șefilor Mișcării. Intenția fusese de a-i înspăimânta pe ceilalți oponenți ai legionarilor. Gavrilcea condusese operațiunea, dar nu participase la ea.

Din interogatoriile ce au avut loc la Siguranță a reieșit tabloul acțiunii.

Șoferul lui Gaittany, Munteanu, un bărbat cu o educație mult mai bună decât cea a unui șofer,  pusese la dispoziția făptașilor automobilul acestuia. Tot el îl urmărise la facultate pe Dan Bogdan. Ceilalți fuseseră Vlădulescu, în a cărui casă se și întâlniseră - sub conducerea lui Gavrilcea, Carababă, un actor mare mâncător de semințe, Cioarec și Tudorel Ioanide.

Autoritățile avuseseră informații despre pregătirile acestora. Se pare că legionarii nu intenționaseră să-l ucidă pe Dan Bogdan, ci doar să-i da o lecție dură. Nu fusese găsit însă la timp și murise în urma hemoragiei. Rana cea mai grea o produsese Tudorel.

Capitolul XVI

Când fusese chemat la Siguranță la interogatoriu, Tudorel îi dăduse Pichii jurnalul său, pentru bietul Ioanide, dacă vor afla că s-a întâmplat ceva neobișnuit. Speriată, Pica îi dă jurnalul tatălui său, iar acesta se și apucă să îl citească.

Arhitectul  e uluit și speriat de ceea ce citește. O concepție de viață a unui tânăr de douăzeci de ani, fiul său, în care se amestecă idei culese de pe la unul și altul, idei legionare și filosofii utopice, Tudor Vladimirescu alături de tâlharul Terente, elucubrații despre cultul morții și disprețul față de noțiunea de patrie.

Tudor povestește cum ajunsese printre legionari. În liceu, la o oră de istorie, profesorul titular este suplinit de Gavrilcea. Face impresie asupra băieților cu un dialog despre esența istoriei, despre care Tudor aflase mai apoi că fusese inspirat de o prelegere audiată la facultate, nu erau ideile lui. De altfel, Gavrilcea nu era un om cult, nici filosof. Ideea de bază fusese că istoria se face cu fapte, nu cu povestiri de la orele de curs și că tinerii trebuie să se implice în aceste fapte. Ca urmare, școlile primiseră indicații de la minister să nu îl mai primească suplinitor pe Gavrilcea.

Observând că Gavrilcea vorbește în recreație cu un elev, Tudorel intră în legătură cu acesta și elevul îl introduce în sânul Mișcării. Se remarcă prin organizarea unui exercițiu, o lovitură de ocupare a unei primării dintr-un sat din apropierea Bucureștilor. E înaintat și începe să câștige aderenți pentru legionari dintre liceeni și studenți, apoi redactează circulare si rapoarte politice externe, devenind în final secretar pentru afacerile externe ale Mișcării.

Tudorel aprobă înlăturarea politicienilor de care se folosesc temporar, aprobă intriga, aprobă teroarea. Jurnalul se încheie brusc, cu o frază neterminată, iar bietul Ioanide îl închide speriat de ceea ce descoperise despre copilul său.

* * *

Urmează Bietul Ioanide (16)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !