roman de DUILIU ZAMFIRESCU
VII
Tanase Scatiu organizase acasă două mese, una în sufrageria de sus, pentru ministru și persoanele suspuse, alta într-o odaie de jos, pentru cei mărunți. Muzica militară era așezată la mijloc, ca să audă și unii și alții.
Pe la miezul nopții ministrul se retrase, dar cheful abia acum se încinse. Cei de sus coborâră la cei de jos, muzica porni și mai avan să cânte, Tănase nu se lăsă până când nu jucă o chindie, după ce dezbrăcă fracul și cizmele. În zori, trăsurile îi duseră acasă pe toți, beți morți.
VIII
A doua zi, în timp ce Scatiu plecase la Ciulniței, sosi Mihai. Ministrul îi ceru să se informeze despre nemulțumirile țăranilor din Ciulniței, despre care el nu știa mai nimic.
Mihai se duse la conu Dinu. Rămase uimit de cât de schimbat îl găsi. Bătrânul îi spuse că ginerele său îi luase moșia și îi omora fata cu zile. Mihai încercă să-i aline supărarea, spunându-i că țăranii au reclamat și că îl vor înapoi. Conu Dinu îi arătă hârtiile care dovedeau că el era proprietarul moșiei, iar Tanase Scatiu i-o luase cu japca, motivând că e bătrân și nu mai poate să conducă treburile moșiei.
Tincuța îl chemă pe Mihai la ea. Și aspectul ei îl impresionă pe Mihai. Era albă la față și numai ochii îi străluceau. Îi dădu de înțeles că ea încă îl iubește, dar că se teme că va muri. Voi să-i dăruiască un inel drept amintire, dar el îi arătă că avea deja o amintire: o șuviță de păr, pe care ea voise să i-o dea când plecase prima oară la Paris. Nu i-o dăduse, dar Sașa o găsise și i-o trimisese, iar el o păstra strânsă sub capacul ceasornicului. Tincuța îi spuse că îl visează în aproape toate nopțile și că, dacă nu l-ar mai visa, ar muri. Mihai îi povesti despre viața lui, despre planurile lui de viitor.
Când ministrul reveni acasă, îi făcu o vizită Tincuței. Rămase uimit de marile deosebiri dintre ea și soțul ei, rămase impresionat de aspectul ei, care arăta limpede că este bolnavă și deplânse destinul trist al tinerei femei.
IX
Seara, Tincuța se culcă fericită, cu gândul la Mihai. În timpul nopții se trezi, auzind zgomotul roților unei trăsuri. În odaie era frig, dar ea era asudată. Crezu că trăsura aceea îl luase pe Mihai și fugi în odaia lui, fără să se gândească. Când deschise ușa, el dormea liniștit în pat. Tincuța se întoarse în odaia ei, fericită că Mihai nu plecase, fericită că nu o văzuse nimeni.
A doua zi de dimineață, tânăra femeie îi povesti lui Mihai, făcând haz de dezordinea din odaia lui. El îi spuse că va pleca la Slobozia cu ministrul și vor reveni seara. Ea vorbi cu ministrul și îl rugă să i-l lase ei pe Mihai în ziua aceea. Ministrul acceptă și ea se instală bucuroasă în salon, pe canapea, dar tocmai atunci se auzi sosind cineva: se întorsese Tanase Scatiu. Mihai se retrase în odaia lui.
Tănase intră și îi dădu Tincuței o hârtie pentru conu Dinu, să o iscălească. Era o declarație pentru ministru precum că el nu dorește să se ducă la moșie, nu se poate ocupa de ea și nu este de acord cu cererile țăranilor.
Tincuța se duse la tatăl său cu hârtia și fu mirată să-l găsească în picioare, făcând exerciții de mers. Conu Dinu își pusese în gând să fugă pe ascuns la moșie, dar nu-i spuse nimic fetei sale. Ea îi dădu hârtia, el o citi și o rupse furios. Se mânie pe Tincuța că îi adusese așa ceva, dar ea îi spuse că nu i se putea împotrivi bărbatului ei. Bătrânul făcu o criză de furie, iar Tincuța se întoarse la Tănase fără hârtie.
Tanase Scatiu se înfurie și el aflând ce făcuse bătrânul său socru. Îi spuse Tincuței că va cere la tribunal să fie pus sub epitropie, pe motiv că este nebun. Tincuța îi spuse că o omoară cu zile, el răspunse că nu moare ea cu una cu două. Noroc că intră Mihai și opri discuția, luându-l cu el pe Scatiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !