roman de DUILIU ZAMFIRESCU
IV
Tanase Scatiu trimise pe Bănică să-l cheme în taină pe Haim jidanul, apoi se duse la Tincuța. Era nerăbdător să-i povestească despre Mihai, s-o umilească și cu rudele din partea lui Matei. Îi spuse că Mihai se îndatorează peste tot și că Isidor, zaraful, are o poliță a lui, semnată în alb. Își arătă și intenția de a lua el polița, ca să-l aibă la mână pe Mihai, pe Comăneșteni. Tincuța îi spuse că vrea să facă un lucru urât, și că Sașa îi va disprețui pentru asta, dar lui Tănase nu-i păsa.
Tincuța se pregăti să iasă în târg, la cumpărături, cu gândul ascuns de a vorbi cu Isidor zaraful. Când să plece, apăru Haim. Se întoarse și ascultă la ușă. Tănase îi cerea evreului șpaga pentru a primi antrepriza construirii spitalului, dar nu se vorbi despre polița lui Mihai.
Ajunsă în târg, Tincuța se duse la bancherul Isidor. Vorbi întâi cu fiul bancherului și îl rugă să trimită polița înapoi la București. Veni și Isidor cel bătrân și, înduioșați de rugămințile tinerei femei, cei doi promiseră că vor trimite polița înapoi.
V
În inima Tincuței, iubirea pentru Mihai rămăsese neatinsă. În timp ce el stătuse la Paris, la studii, ea fusese la București cu Sașa, mersese la teatru, la baluri, avusese succes. Acasă se plictisea și, când spunea asta, mama ei avea același răspuns: să se mărite și va face în casa ei ce îi place. Coana Sofița îl dorea în continuare pe Scatiu drept ginere, conu Dinu se lăsă și el înduplecat, Tincuța acceptă din dorința de a fi stăpână în casa ei.
După un an se născu Zoițica, mai trecu unul și muri coana Sofița, apoi se îmbolnăvi conu Dinu. Tincuța lupta zilnic cu mitocănia lui Tănase și cu răutatea soacrei sale. Iluziile Tincuței se spulberară și nici casa cea făloasă, nici rochiile bogate nu reușiră să înfrumusețeze viața tinerei femei. După alți doi ani, Mihai veni iar în vacanță. Sașa îi povesti despre traiul Tincuței, iar el căută să îi aducă alinare, fără a aminti însă de iubirea lor din trecut.
Tincuța se simți bine două luni, cât stătuse Mihai acolo. După plecarea lui fu iar nefericită, îl visa noaptea, atunci când dormea, dar mai multe erau nopțile în care nu avea somn deloc. Începu să slăbească, era mereu dusă pe gânduri. Când Mihai reveni definitiv și petrecu vara la moșie, își reveni și ea. Apoi căzu din nou în starea ei de suferință fără nici o speranță.
VI
Se apropia Crăciunul și Tincuța deveni din ce în ce mai preocupată pentru pregătirile de a primi oaspeții de la București. Isidor trimisese polița înapoi la București, dar trimisese și o scrisoare corespondentului său din capitală, despre motivele înapoierii documentului. Corespondentul arătase scrisoarea lui Mihai, iar acesta crezu că doamna care intervenise era Sașa. Se duse la ea, îi explică pentru ce îi trebuiau banii și că socotise bine ceea ce avea de făcut, fără să sufere urmări neplăcute. Sașa îi arătă că nu știa nimic despre asta și îl ajută să-și ia banii.
Mihai îi scrise atunci Tincuței, amestecând gluma cu ironia. La sfârșitul scrisorii, îi transmise că nu va putea veni împreună cu ministrul, de Crăciun. Tincuța, amărâtă, îi scrise exact despre ce fusese vorba. Din ziua aceea, se îmbolnăvi. În timpul acesta, Tanase Scatiu se zbătea să pregătească primirea ministrului. Boala Tincuței îl încurca, fiindcă, pe lângă pregătirile din oraș, trebuia acum să le supravegheze și pe cele de acasă.
Sosi și ziua pentru care se pregătise tot orașul. Tănase merse la gară cu trăsura și după ceremonia de întâmpinare și discursul primarului, îi luă cu el pe ministru și pe prefect. Mihai nu venise. Tănase reveni acasă, iar cei doi porniră să inspecteze instituțiile din oraș. Sătul de salturile armăsarului Forgaș, ministrul trimise trăsura acasă la Scatiu, iar el și procurorul se suiră într-o birjă. Furios, Tănase scoase revolverul și îl împușcă pe Forgaș în fața casei.
În drumul făcut prin oraș, ministrul îi întâlni și pe țăranii din Ciulniței. Oprimați de Tanase Scatiu, oamenii îl reclamau și îl cereau înapoi pe boierul Dinu Murguleț, socotind că ginerele îl sechestrase pe socru. Știind că Mihai este rudă cu Dinu Murguleț, ministrul îi telegrafie să vină numaidecât.
* * *
Urmează Tănase Scatiu (3)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !