roman de DUILIU ZAMFIRESCU
I
Trăsura cu Tănase Scatiu înainta cu greu prin noroi și prin noapte. Vizitiul, bătrânul Stoica, era băut și nu se mai descurca. Tănase îi ceru să se mute de pe capră în trăsură, dar caii mișcară trăsura și Stoica se rostogoli în noroi. Furios, Tănase îl lăsă acolo și dete bici cailor.
Ajunse noaptea în oraș. Intră în casă, făcându-se că nu-și vede fetița și pe bona ei, apoi se răsti la Tincuța, nevastă-sa, și la Costea, feciorul din casă. O goni apoi pe Zoițica, fata lui, fiindcă nu voise să rămână cu el în odaie. După vreo oră, se așezară la masă. O așteptară pe mama lui Tănase, care fusese poftită de fecior la masă, dar când intră spuse că nu a chemat-o nimeni.
Tincuța se necăji în sinea ei, ca în fiecare zi când se repeta această scenă. Tânăra femeie avea o tuse seacă, urâtă. Stătea numai cu ochii în farfurie și nu răspundea la mojiciile lui Tănase, ca să nu provoace scene. Dar lui Tănase nu-i păsa.
Bărbatul critică mâncarea, apoi faptul că la masă era și carne, deși era miercuri, zi de post. Începu să povestească apoi ce pățise cu Stoica și, ca din nebăgare de seamă, trecu și el la carne. Tănase Sotirescu, zis și Tănase Scatiu, era deputat pentru a treia oară. În vacanța de Crăciun urma să vină ministrul de interne în inspecție și toți fuseseră de acord ca el să fie acela care să îl primească în gazdă. Odată cu ministrul, venea și șeful său de cabinet, Mihai, fratele Sașei.
II
În aceeași casă, într-o odaie mare, stătea conu Dinu. După moartea coanei Sofița, se îmbolnăvise de reumatism și trebuise să vină la oraș, să stea cu ginerele său și cu Tincuța. Lui Tănase îi convenise, fiindcă așa punea mâna pe moșia bătrânului. Văzând suferințele Tincuței, conu Dinu refuzase de doi ani să mai dea ochi cu Tănase.
În odaia tatălui ei, Tincuța se feri să repete ce răutăți mai spusese Tănase, dar tatăl ei le bănuia și și le închipuia pe toate. Regreta enorm că-și dăduse fata unui asemenea om.
Veni și Zoițica în odaia lui tata-mare. Era gata-gata să spună pățania lui Stoica, dar mama ei o opri și îi ceru să-i povestească bunicului povestea Motanul încălțat, apoi ieși.
Bătrânul o iscodi pe Zoițica până când află ce pățise Stoica. Trecu apoi cu gândul la moșie și se ridică să se uite prin hârtii, ca să se convingă încă o dată că în foaia de zestre îi dăduse Tincuței o parte din venit, iar el își păstrase proprietatea și administrarea moșiei. Când puse piciorul jos, îl duru atât de tare încât uită de hârtii. Se uită la piciorul umflat și ajunse la concluzia că s-a umflat fiindcă îl strâng ciorapii. Puse mâna pe foarfecă, îi tăie, apoi luă toți ciorapii din scrinul pentru rufe și îi ciopârți, apoi adormi.
Când intră, Tincuța își dădu seama ce se întâmplase. Bătrânul se trezi și îi spuse fetei sale că își dă seama că a căzut în mintea copiilor, dar Tincuța îl încurajă și îi spuse că a făcut ce a vrut cu lucrurile lui.
III
Tănase se trezea dimineața la ora patru, tușea vreun ceas-două , apoi se dădea jos din pat. Începea să se închine, amestecând rugăciunile cu înjurăturile și cu accesele de tuse, până când o scotea din fire pe Tincuța. Dacă îi făcea vreo observație, o ironiza imediat, referindu-se la felul în care fusese crescută în familia ei. Își lua apoi ceaiul, mai mult rom decât ceai și aprindea prima țigară.
Dis-de-dimineață primea lume. În ziua aceea primul fu Bănică, îngrijitorul de la vie. Venise să ia bani pentru lucrătorii cu ziua, dar și ceva bani pentru el. După el, intră Nichitachi, deputat și el, dar din opoziție. Venise să pună o vorbă pentru un evreu ca să ia licitația pentru zidirea unui spital. Nu doar atât, dar venise să-i dea vestea că Mihai Comăneșteanu caută să împrumute bani cu poliță, pentru a-i toca cu o franțuzoaică, după spusele lui Nichitachi. Dacă dădea el banii cu împrumut și dobândă mare, polița i-ar fi putut ajuta lui Tanase Scatiu să pună mâna și pe o parte din averea Comăneștenilor, cum făcuse cu moșia lui Dinu Murguleț.
* * *
Sursa foto
Urmează Tănase Scatiu (2)
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !