POVESTE DE CRĂCIUN. Povestire pe scurt (3)

nuvelă de CHARLES DICKENS

Stanța II

 Primul Spirit

Scrooge se deșteptă, se uită la ceas și rămase uimit. Se părea că dormise o zi și o noapte, așa că acum era miezul nopții. Era foarte frig, afară ceața era la fel de groasă. Începu să se gândească, tot mai îngrijorat, la ceea ce îi spusese fantoma lui Marley. În același timp, se întreba dacă vizita fantomei fusese vis sau realitate.

Când ceasul bătu ora unu, sosi primul dintre spiritele anunțate de fantoma lui Marley, Spiritul Crăciunului din trecut.

Spiritul avea dimensiunile unui copil, dar pletele îi erau albe. Fața, însă, nu avea riduri. Creștetul capului răspândea o lumină strălucitoare, pe care o stingea când punea pe cap pălăria ținută sub braț. Centura de la brâu se lumina când într-o parte, când în alta, iar Spiritul Crăciunului din trecut era într-o necontenită schimbare. Acum avea un singur braț și numai un picior, acum avea douăzeci de brațe și douăzeci de picioare. Acum îi dispărea capul și se vedea doar trupul, acum se vedea numai capul, fără trup.

Vizitatorul îi ceru lui Scrooge să îl urmeze. Își puse mâna pe pieptul lui, în dreptul inimii, ca să îl poată urma peste tot. Trecură apoi prin perete și ajunseră afară din Londra, pe un câmp.

Spiritul Crăciunului din trecut îl duse pe Scrooge să retrăiască unele momente de Crăciun din viața lui. Se trezi întâi în satul copilăriei sale. Văzură, fără a fi văzuți, cum copiii se jucau pe afară, bucuroși de apropierea Crăciunului. Numai el, copilul Ebenezer Scrooge, rămăsese în școală, să citească. Apărură și personaje din cărțile îndrăgite de Scrooge în copilărie: Ali Baba, Robinson Crusoe. Aflat între râs și plâns, Scrooge suspină. Avea regrete că nu îi dăruise un bănuț puștiului care îi urase Crăciun  fericit din ușa biroului.

Un alt Crăciun, la câțiva ani după acesta. Sora lui, Fanny, venea să-l ia acasă pentru vacanța de Crăciun și era foarte fericită. Se măritase și mai târziu murise, lăsând un singur fiu, nepotul care îl poftise pe Scrooge la masa de sărbătoare. Scrooge își aminti acest lucru, simțindu-se stânjenit.

Alt Crăciun, mai târziu. Scrooge lucra la primul său loc de muncă, la banca domnului Fezziwig. Om cumsecade, acesta închisese banca devreme. Își poftise slujbașii și pe copiii acestora să petreacă împreună Crăciunul, cu mâncare și băutură, muzică și dans și veselie. Scrooge avu remușcări că el nu le spusese angajaților lui nici măcar câteva vorbe bune.

Își aminti că de tânăr îl mistuise pasiunea de a strânge bani. Din cauza aceasta pierduse și dragostea aceleia pe care, la început, dorise să o ia de nevastă. Spiritul i-o arătă acum căsătorită, într-o casă nu prea bogată, dar plină de copii, de veselie și mulțumire. Îndurerat, Scrooge îl rugă pe Spirit să nu-i mai arate nimic și să plece de acolo. Cum spiritul se opunea, Scooge îi luă pălăria și i-o puse pe cap. Lumina se stinse și Spiritul Crăciunului din trecut dispăru cu totul sub pălărie. Scrooge căzu într-un somn adânc.

* * *

Urmează Poveste de Crăciun (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!