roman de SELMA LAGERLÖF
Uzina metalurgică
Plecate de la jocurile animalelor, după ce trecură prin mai multe peripeţii, gâştele ajunseră deasupra regiunii Bergslagerna. De sus, Nils Holgersson zări munţi, cu mine din care se scoteau minereuri afară cu elevatoarele, păduri, în care erau orăşele înconjurate de cabluri şi funiculare, văzu trenuri lungi care duceau de la mine la uzina metalurgică minereu de fier şi cărbuni şi plecau cu bare, table sau sârmă.
Tocmai când Nils se minuna mai tare, se iscă o vijelie care îl aruncă de pe spinarea lui Martin şi îl făcu să cadă la pământ ca o frunză, plutind încolo şi încoace. Când se dezmetici din căzătură, văzu că ajunsese într-o încăpere mare şi întunecoasă, ca o văgăună, o veche mină de fier.
Încercă să se caţere pe pereţi, dar în spate i se ivi o ursoaică cu pui. Îl dădu jos şi îşi chemă puii, pe Mormăilă şi Bombănilă, să se ospăteze. Ursuleţii porniră să se joace cu el, în loc să îl mănânce şi, din joacă, ajunseră să se încaiere. Nils profită, fugi la perete şi începu să se caţere, ursuleţii îl văzură şi îl prinseră, îi dădură drumul şi o luară de la început cu hăituiala. Obosiţi, puii de urs adormiră până la urmă, dar adormi şi Nils, care era frânt de oboseală.
Când se trezi, Nils Holgersson dădu cu ochii de ursul cel mare, tatăl ursuleţilor. Acesta se repezi să îl mănânce, noroc că Nils avea nişte chibrituri la el, aprinse unul şi îi dădu ursului o idee. Îi ceru lui Nils să aprindă uzina metalurgică, ca să plece toţi oamenii şi să lase animalele să trăiască liniştite în pădure.
Lui Nils îi îngheţă sângele în vine când auzi una ca asta. Se gândea că oamenii au nevoie de fier ca să facă plugul cu care arau pământul, securea cu care tăiau lemne pentru case şi pentru foc, secera de tăiat grânele când s-au copt. Fier era şi în cuie, în broaştele de la uşi, în şinele şi în vagoanele de tren, în ace, foarfeci şi cratiţe, dar câte lucruri nu mai erau încă...
Nils nu avu curaj să-i spună imediat ursului că nu vrea, de teamă să nu-l mănânce pe loc, apoi îşi luă inima în dinţi şi spuse "Nu!". Ursul îl şi prinse în gheare, dar tocmai atunci se auzi zgomotul făcut de un cocoş de puşcă. Nils Holgersson îi strigă ursului să fugă, altfel va fi împuşcat. Ursul fugi cu tot cu Nils şi, când ajunseră departe de primejdie, îi dădu drumul. Îi mulţumi că îi salvase viaţa şi îi spuse la ureche ce să le spună urşilor pe care îi va mai întâlni în calea sa, ca să nu îi pună viaţa în primejdie.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !