roman de SELMA LAGERLÖF
Seara
Deasupra pânzei cadrilate, în fruntea stolului de gâşte, zbura Akka de la Kebnekajse, o gâscă bătrână de peste o sută de ani, care dispreţuia foarte mult gâştele domestice. Martin, gâscanul lui Nils Holgersson, nu era obişnuit să zboare şi obosi iute. Gâştele celelalte îi tot strigau lui Akka să încetinească, dar aceasta răspundea ba să zboare mai repede, ba să zboare mai sus, iar în final spuse că, dacă nu e în stare să urmeze stolul, să se întoarcă acasă.
Gâscanul cel alb, însă, avea ambiţia să dovedească gâştelor sălbatice că şi o gâscă domestică este capabilă să migreze, să zboare spre Laponia. Nils îi spuse că poate ar fi mai sănătos să se întoarcă acasă, dar asta îl mânie aşa de tare, că începu să zboare mai bine, menţinându-se în stol.
Seara, poposiră pe malul lacului Vomb. În mijloc, apa era acoperită cu un strat de gheaţă înnegrită şi crăpată, gheaţă de primăvară. Pământul de pe mal era golaş, doar sub crengile pinilor mai erau petice de gheaţă. Noaptea se apropia şi, odată cu ea, frigul era din ce în ce mai pătrunzător.
Seara, poposiră pe malul lacului Vomb. În mijloc, apa era acoperită cu un strat de gheaţă înnegrită şi crăpată, gheaţă de primăvară. Pământul de pe mal era golaş, doar sub crengile pinilor mai erau petice de gheaţă. Noaptea se apropia şi, odată cu ea, frigul era din ce în ce mai pătrunzător.
Nils Holgersson, înfrigurat şi înfometat, se gândea cu teamă că nu vor avea ce mânca, nici unde se adăposti. Privi spre Martin, dar gâscanul stătea nemişcat, cu capul plecat şi ochii închişi. Abia mai răsufla, părea pe moarte. Nils îl împinse cu toate puterile lui spre apă şi îl îndemnă să bea, ca să îşi revină. Gâscanul bău puţin, apoi începu să înoate ţanţoş printre trestii, unde înotau şi gâştele sălbatice. Drept mulţumire, îi prinse un pui de biban lui Nils, iar acesta îl mâncă aşa crud, fără să facă mofturi la mâncare.
Gâştele sălbatice ieşiră şi ele din apă. Cei doi se duseră în întâmpinarea lor. Akka îi întrebă cine sunt. Martin spuse că e un gâscan domestic care vrea să le dovedească faptul că şi gâştele domestice sunt curajoase, nu numai cele sălbatice. Akka admiră îndrăzneala cu care răspunsese şi acceptă să îl lase cu ele. Când îi veni rândul lui Nils să se prezinte şi le spuse că era un băiat prefăcut în prichindel, Akka îi spuse că ele nu vor să aibă de-a face cu oamenii, fie ei mari sau mici, aşa că să se întoarcă la el acasă. Martin gâscanul spuse că în cazul ăsta va pleca şi el, căci îi făgăduise să nu se despartă de el şi nu voia să îşi calce cuvântul.
Seara se dusese, era noapte, așa că merseră la culcare, pe gheaţa din mijocul lacului. Nils Holgersson aşternu un strat de iarbă peste gheaţă, ca să nu degere gâscanul. Acesta, la rândul său, îl apucă cu ciocul de cămaşă şi îl băgă sub o aripă, aşa că băiatul dormi în puf, la căldură.
* * *
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !