MINUNATA CĂLĂTORIE A LUI NILS HOLGERSSON PRIN SUEDIA (2)

roman de SELMA LAGERLÖF

Gâștele sălbatice

Speriat, Nils Holgersson închise ochii, apoi se uită în oglindă, sperând că vraja luase sfârşit. Dar nu, era tot de o şchioapă, cum îl transformase spiriduşul. Sări prin cameră şi îl căută peste tot, dar acesta dispăruse. Atunci îşi aminti că auzise de la maică-sa că spiriduşii se adăpostesc prin grajduri şi alergă într-un suflet afară.

În tindă îşi găsi galenţii, pe care spiriduşul îi făcuse mici de tot, precum îi făcuse şi hainele. Acum înţelese băiatul că nenorocirea lui avea să dureze multă vreme.
Când îl văzu, o vrabie începu să râdă de el, anunţând toate vietăţile din ogradă că Nils Holgersson, păzitorul gâştelor, devenise un prichindel. Cocoşul, încuviinţat de găini, se bucură cu voce tare, căci Nils îl trăsese de creastă, chiar şi gâştele erau mulţumite, însă Nils rămase uimit de faptul că înţelegea ce spun toate vieţuitoarele. Apăru şi pisica, iar Nils o rugă frumos să-i spună unde l-ar putea găsi pe spiriduş. Pisica nu-i spuse, căci era supărată pe el fiindcă o trăsese adesea de coadă. Uitând cât e de mic, şi supărat că nu vrea să-i spună, Nils se repezi să o tragă iar de coadă. Pisica se zbârli, scoase ghearele şi-l trânti cu uşurinţă la pământ. Apoi îl lăsă în pace, de dragul mamei sale.

Ajuns în sfârşit în grajd, Nils nu avu parte de o primire prietenoasă. Cele trei vaci nu îl puteau ierta că asmuţise câinii pe ele, că uneia îi pusese pe ureche o viespe, iar pe alta o lovise mai demult cu galentul de lemn pe spinare. Băiatul vru să le spună ca acum îi pare rău, că pe viitor se va purta frumos, dar vacile făceau o larmă atât de mare, că Nils înţelese că nu voiau să îl ajute.

Necăjit, Nils Holgersson se duse la zidul care împrejmuia gospodăria micuţă a părinţilor săi. Privi cu drag căsuţa de paiantă, spoită cu var şi cu acoperiş de paie, la micile şoproane şi hambare, la ogorul îngust pe care un cal abia putea să se întoarcă.

Trist, se uită  apoi la cer şi urmări cu privirile pe cer stolurile de gâşte. Gâștele sălbatice coborâră pe pământ, îndemnând gâştele domestice să vină şi ele. Cele tinere ar fi venit, dar cele bătrâne le potoleau pe dată spunând că vor suferi de foame şi de frig. Unui gâscan tânăr însă îi veni aşa un dor de ducă, încât când mai trecu un stol încercă să îşi ia şi el zborul.  Gâscanul nu era deprins să zboare şi căzu greoi la pământ, strigând la gâştele sălbatice să îl aştepte. Nils îl auzi şi, uitând că acum era un prichindel, prinse cu amândouă braţele gâtul gâscanului, pentru a-l opri să zboare din ograda părinţilor lui.

Gâscanul îşi luă zborul, iar Nils Holgersson se trezi călare pe el, în înaltul cerului, în mijlocul stolului de gâşte sălbatice.

* * *

Urmează Nils Holgersson (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !