MARILE SPERANȚE. Povestire pe scurt (9)

roman de CHARLES DICKENS

Capitolul 34

Seara, când stătea lângă foc, Pip se gândea adesea că marile speranțe pe care le avea nu aduseseră nimănui nici un bine. El se îndepărtase de Joe și de Biddy și era tot atât de departe de Estella ca la început. Herbert se luase după el și devenise cheltuitor chiar dacă nu își putea permite și era plin de datorii.

Din timp în timp cei doi tineri adunau fiecare pe câte o hârtie sumele datorate, apoi puneau hârtiile în teancul de hârtii asemănătoare pe care le adunaseră în timp și se apucau să facă alte datorii. Într-o seară după o asemenea operațiune, Pip primește vestea că sora lui murise.

Capitolul 35

La înmormântare, ceremonialul caraghios stabilit de cei de la firma de pompe funebre stârnește interesul întregului sat. După înmormântare, Pip rămâne singur cu Biddy și cu Joe. Biddy îi spune că va încerca să obțină postul de învățătoare la școala cea nouă, căci nu mai putea rămâne la casa lui Joe, dacă nevasta lui murise. Pip spune că va veni mai des să-l vadă pe Joe, dar Biddy pune la îndoială această afirmație, făcându-l să se simtă jignit.

Capitolul 36

Pip împlinește douăzeci și unu de ani, vârsta majoratului. În după-amiaza acelei zile este invitat în biroul lui Jaggers. Primește în dar, de la protectorul lui necunoscut, prin mijlocirea lui Jaggers, cinci sute de lire, sumă pe care avea să o primească anual pentru întreținerea lui.

Pip încearcă să afle când își va cunoaște, în sfârșit binefăcătorul datorită căruia își făcuse marile speranțe. Foarte prevăzător, cum îi era firea, Jaggers nu îi spune nimic decât că, atunci când se va arăta binefăcătorul său, va înceta orice amestec al său.

Pip îl invită pe avocat să ia masa cu el și cu Herbert. În timp ce îl așteaptă să își termine treburile, vrea să-i ceară un sfat lui Wemmick, dar acesta îi spune să-l caute acasă, fiindcă la birou nu discuta asemenea lucruri.

Capitolul 37

În duminica următoare, Pip îl vizitează pe Wemmick. Face cunoștință cu domnișoara Skiffins, prietena lui Wemmick. Îi spune acestuia că, din banii primiți vrea să-i dea un ajutor lui Herbert, dar fără să știe acesta. Wemmick promite că va vorbi cu fratele domnișoarei Skiffins care era contabil și agent de asigurări maritim.

După un timp, Pip reușește, cu ajutorul lui Wemmick și a lui Skiffins, să îl introducă pe Herbert la firma unui negustor, Clarriker.

Capitolul 38

Pip o vizitează adesea pe Estella, la Richmond. Estella nu se poartă bine cu el, îl folosește ca să-i exaspereze pe ceilalți admiratori, dar lui nu îi arată decât dispreț. Într-o zi, îi cere să o însoțească la domnișoara Havisham, care îi scrisese să vină la ea pentru o zi.

Domnișoara Havisham și casa Satis erau neschimbate. Femeia o întreabă insistent pe Estella despre succesele ei, despre cuceririle ei, urmărind ce efect au spusele tinerei asupra lui Pip. El își dă seama că bătrâna o crescuse și o educase pe Estella în așa fel încât să îi aducă răzbunare împotriva bărbaților. O crescuse crudă și fără inimă, dar femeia este șocată când Estella se dovedește a fi așa și față de ea.

La Richmond, Estella face cunoștință cu Drummle și îi acordă destulă atenție, spre disperarea lui Pip. După un bal la care ea se purtase mai cuceritor ca niciodată cu bădăranul cel înfumurat, Pip îi reproșează atitudinea ei, căci marile speranțe pe care le avea se refereau și la inima Estellei. Îi reproșează că l-a privit toată seara așa cum nu-l privise pe el niciodată, deși îi mai privise așa și pe mulți alții. Estella îi spune deschis că vrea să-i amăgească pe toți, numai pe el nu.

* * *

Urmează Marile speranțe (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !