MARILE SPERANȚE. Povestire pe scurt (10)

roman de CHARLES DICKENS

Capitolul 39

E noapte și afară plouă, e o furtună violentă. Herbert e plecat la Marsilia, iar Pip, care împlinise cu o săptămână înainte douăzeci și trei de ani, este singur acasă. Pe la ora unsprezece aude pași pe scară, iese și vede un om voinic, de vreo șaizeci de ani, care îl caută chiar pe el. Îl primește în casă, deși omul nu-i place.

Când omul se așează în lumină, Pip îl recunoaște cu uimire pe ocnașul ajutat de el demult, în copilărie. Ceea ce îl doboară, însă, este vestea că binefăcătorul său necunoscut era chiar acest om. Condamnat și deportat în Australia, crescuse oi și vite, jucase la Bursă și făcuse o mare avere pe care o păstrase pentru copilul ce îl ajutase cândva. Acum, deși știa că îl așteaptă pedeapsa cu moartea prin spânzurătoare dacă va fi descoperit, fugise din Australia și venise la Londra special ca să îl vadă pe Pip și să trăiască în prejma lui.

Ocnașul se culcă în camera lui Herbert, iar Pip rămâne singur în noapte cu gândurile sale. Îl frământă gândul că își legase greșit marile speranțe de domnișoara Havisham, că nu i-o destinase nimeni pe Estella, dar mai ales că îi părăsise pentru un ocnaș pe Joe și pe Biddy.

 Capitolul 40

Dimineață, Pip îl prezintă pe ocnaș portarului și servitoarei ca fiind unchiul său, pentru a nu le stârni curiozitatea. Când se trezește, omul îi spune că venise sub numele de Provis, dar că îl cheamă Abel Magwitch.

Deși îngrozit și scârbit de ocnaș, Pip discută cu el câteva măsuri de prevedere. Se duce și îi închiriază o locuință, nu departe de casa lui, apoi îi cumpără felurite haine. Se duce apoi la domnul Jaggers, care îi dă sfaturi fără a rosti nici un nume, fără a se amesteca în această poveste.

A doua zi, Provis îmbracă hainele noi și își tunde părul, dar orice eforturi ar face, tot se vede că are un aer sălbatic. Într-o seară sosește și Herbert acasă, iar ocnașul îl pune să jure pe Biblie că nu va sufla nici o vorbă despre el nimănui.

Capitolul 41

Pip îi spune toată povestea lui Herbert, în prezența lui Provis. Cel mai greu de suportat este faptul că ocnașul e mândru că e binefăcătorul lui Pip și e foarte bucuros că Pip devenise un gentleman pe seama averii sale.

Cei doi tineri îl conduc pe Provis la noua lui locuință, apoi stau de vorbă îndelung. Pip spune că nu poate continua să primească ajutor de la Provis, că nu mai vrea să aibă de-a face cu el. Herbert îl previne că ocnașul ar putea să aibă o reacție violentă aflând acest lucru, așa că ar fi fost mai bine să îl scoată din Anglia și abia apoi să-i spună.

Capitolul 42

A doua zi, Provis le povestește celor doi tineri câte ceva din viața lui. De mic copil ajunsese la închisoare, fiindcă cerșise sau furase ca să aibă ce mânca. Crescuse când în închisoare, când afară. În urmă cu mulți ani îl cunoscuse pe Compeyson, celălalt ocnaș pe care îl văzuse Pip când era copil și îl ajutase pe Provis. Acesta falsifica acte și bani și îl luă tovarăș pe Provis. Mai avea un tovarăș, Arthur, un om palid și sfârșit. În urmă cu câțiva ani avuseseră o afacere murdară, în care păcăliseră o doamnă bogată. Acum Arthur trăgea să moară și în scurt timp muri având vedenii cu femeia pe care o înșelaseră. Compeyson și Provis fuseseră arestați de mai multe ori și, de fiecare dată, Provis fusese arătat ca principal vinovat și primise pedeapsa cea mai mare, căci Compeyson avea bani pentru avocați și se pricepea să-și ia o înfățișare de domn nevinovat.

Când Provis isprăvește povestirea, Herbert îi scrie pe neobservate lui Pip pe o carte că pe fratele vitreg al domnișoarei Havisham îl chema Arthur, iar pe bărbatul care îi zdrobise inima femeii îl chema Compeyson.

* * *

Urmează Marile speranțe (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !