MARILE SPERANȚE. Povestire pe scurt (3)

roman de CHARLES DICKENS

Capitolul 9

Când Pip revine acasă, soră-sa și domnul Pumblechook, care își luase aerul de tutore al lui Pip, îi pun o mulțime de întrebări despre ceea ce văzuse la domnișoara Havisham. Pip nu vrea să le spună adevărul, simțind că cei doi nu l-ar fi înțeles. Înghesuit de întrebările, dar și de mâinile celor doi, băiatul inventează tot felul de minciuni năstrușnice. Joe, sosit și el, le ascultă cu gura căscată.

Cuprins de remușcări, Pip îi spune lui Joe, când sunt singuri, că toate au fost niște minciuni. Îi mai vorbește și despre frumoasa Estella și despre dorința lui de a nu fi un oarecare. Joe îl sfătuiește să nu mai spună minciuni niciodată și băiatul se duce la culcare. În mintea lui, însă, se tot învârtește gândul că Estella l-ar socoti pe Joe un pârlit de fierar cu ghete grosolane și cu mâini butucănoase.

Capitolul 10

După vreo două zile, Pip se duce la Biddy și îi cere să îl învețe tot ce știe. Credea că așa va ajunge să nu mai fie un oarecare. La cursul mătușii domnului Wopsle, băieții se jucau și se băteau, numai carte nu se făcea. Fata, însă, îi dă să facă niște lucruri nefolositoare.

Într-o seară, Pip se duce la cârciumă, trimis de soră-sa să-l aducă acasă pe Joe. Îl găsește pe fierar cu domnul Wopsle și cu un necunoscut ciudat, care îl privește insistent pe Pip cu subînțeles. La un moment dat, fără să fie văzut de ceilalți, ci numai de Pip, omul își amestecă băutura cu o pilă, privindu-l fix. Atunci băiatul își dă seama că necunoscutul îl cunoaște pe ocnaș.

La plecare, necunoscutul îi dăruiește băiatului un șiling, învelit într-o hârtie boțită. Acasă, doamna Joe descoperă că hârtia era de fapt două bancnote de o liră. Joe se duce repede la cârciumă, să-i dea banii necunoscutului, însă acesta plecase. Banii au fost puși la păstrare.

Capitolul 11

Pip se duce din nou la domnișoara Havisham. De această dată îi slujește drept sprijin în timp ce femeia umblă printr-o cameră mare, cu toate lucrurile pline de praf și de mucegai. În timp ce merge, vorbește cu rudele ei, trei doamne și un domn. Veniseră pentru că era ziua ei, dar femeia nu le înghite prefăcătoriile.

Estella îi conduce afară pe vizitatori și Pip iese în grădină. Întâlnește un tânăr palid care îl provoacă să se bată și face felurite figuri, în timp ce Pip îl snopește în bătaie. La plecare, Estella, fără să spună dacă văzuse sau nu scena, dar cu obrajii îmbujorați, îi spune lui Pip să o sărute.

Capitolul 12

După câteva zile, Pip se reîntoarce la domnișoara Havisham și nimeni nu arată că ar fi știut despre bătaie. Apăruse un scaun cu rotile, pe care Pip primi misiunea să-l împingă pentru a o plimba pe domnișoara Havisham, o dată la două zile.

Estella este mereu prezentă la plimbări. Domnișoara Havisham îi arată mereu lui Pip ce frumoasă se face fata, iar ea se poartă când cu bunăvoință, când rece sau îi spune băiatului că îl urăște. Pip suferă, iar domnișoara Havisham se bucură și o îndeamnă pe fată mereu să fie fără îndurare.

Acasă, doamna Joe și domnul Pumblechook se întrebau mereu cum îl va răsplăti pe Pip doamna Havisham. Într-o zi, însă, domnișoara Havisham observă ce mult a crescut Pip și îi cere să vină cu Joe pentru a semna contractul prin care să îl angajeze pe Pip drept calfă.

* * *

Urmează Marile speranțe (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !