MARILE SPERANȚE. Povestire pe scurt (12)

roman de CHARLES DICKENS

Capitolul 47

Așteptând zile în șir semnalul de la Wemmick, gândindu-se la Estella care probabil făptuise deja căsătoria, spulberându-i marile speranțe, Pip își domina grijile vâslind de zor pe Tamisa.

Într-o seară, după ce lasă barca la locul ei, Pip ia masa la un birt, apoi se duce la teatrul unde îl văzuse jucând pe domnul Wopsle. Acesta avea niște roluri lipsite de importanță și, după ce apărea în scenă, contribuția lui la mersul piesei era să stea deoparte și să privească ce fac ceilalți. După ce îl zărește în sală pe Pip, domnul Wopsle nu-și mai ia ochii de la el, holbându-se cu un aer zăpăcit și uimit.

După spectacol, cei doi se întâlnesc și Pip află că în spatele său se aflase acel ocnaș cu care se bătuse Provis atunci când fusese prins după evadare, pe vremea când Pip era copil. Asta însemna că în spatele lui Pip se aflase Compeyson.

Capitolul 48

O săptămână mai târziu, Pip se întâlnește din întâmplare cu avocatul Jaggers. Acesta îl poftește să ia masa la el acasă, împreună cu el și cu Wemmick.

Pip o vede din nou pe menajera lui Jaggers, la care privise cu atenție de mai multe ori, sfătuit de Wemmick. Are revelația că femeia are ochii și părul și mâinile Estellei. După ce pleacă de la Jaggers, află că menajera fusese arestată în urmă cu douăzeci de ani pentru că o omorâse pe o femeie care încercase să îi ia omul, deci din gelozie. Jaggers o salvase. Se spusese pe atunci că femeia avusese un copil și că atunci când acesta avusese vreo trei ani, mama l-ar fi omorât, căci copilul dispăruse. Copilul era o fetiță.

Capitolul 49

Chemat de domnișoara Havisham, Pip se duce la ea. Femeia voia să îl ajute pe Herbert și îi dă lui Pip un bilet pentru Jaggers, care avea să-i dea nouă sute de lire pentru a plăti contractul lui Herbert. Pip plătise până acum, dar nu mai avea bani, căci nu mai voia să folosească banii de la Provis, de când aflase că sunt de la el.

Femeia își cere apoi iertare de la Pip pentru răul pe care i-l făcuse formând-o așa nemiloasă pe Estella și îndemnându-l pe el să o iubească. Pip află că domnul Jaggers i-o adusese pe Estella domnișoarei Havisham, pe când era o fetiță de trei ani, așa că e și mai sigur că menajera lui e mama Estellei.

Înainte de a pleca, Pip face un tur prin grădină, apoi prin vechea fabrică de bere. Revine la domnișoara Havisham exact în clipa în care acesteia, stând foarte aproape de foc, i se aprind hainele. Pip își scoate pelerina și o aruncă pe femeie, apoi trage fața de pe marea masă de nuntă și o acoperă și cu ea, ținând-o cu greu căci țipa și se zvârcolea sălbatic.

La sosirea doctorului, Pip vede că avea arsuri la amândouă mâinile. Domnișoara Havisham scăpase cu viață, dar avea arsuri grave. Doctorul avea să o anunțe pe Estella, care era la Paris. Pip urma să-i anunțe pe ceilalți membri ai familiei, în primul rând pe Matthew Pocket.

Capitolul 50

Pip are arsuri mai grave la mâna stângă, până la cot, și ceva mai puțin grave de la cot la umăr și la mâna dreaptă. Îi arsese și părul, dar capul și fața nu fuseseră vătămate de foc.

Herbert îl îngrijește cu devotament pe Pip, Handel, cum îi spunea el. În timp ce îi schimbă cu grijă pansamentele, îi spune că stătuse mult de vorbă cu Provis. Aflase că femeia despre care pomenise mai demult ocnașul, ucisese o altă femeie din gelozie pentru el. La proces fusese achitată.

Femeia și Provis avuseseră o fetiță, la care bărbatul ținea foarte mult. Ca să-i rănească inima, chiar în seara în care o ucisese pe rivala ei, femeia îi spusese că va ucide copilul și tatăl său nu îl va mai vedea niciodată. Într-adevăr, fetița dispăruse, după cum și mama dispăruse după proces. Totul se întâmplase cu douăzeci de ani în urmă.

Sigur de ceea ce vorbește, Pip îi spune lui Herbert că Provis este tatăl Estellei.

* * *

Urmează Marile speranțe (13)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !