COLIBA UNCHIULUI TOM. Povestire pe scurt (16)

roman de HARRIET BEECHER-STOWE

43. Urmări

Toate întâmplarile descrise au avut urmări pentru eroii lor.

George Shelby are bunăvoința să-i trimită lui Cassy actul de cumpărare al Elizei. Data și numele fetiței și al cumpărătorului confirmau că Elisa era fiica ei. Cassy pornește împreună cu doamna De Thoux spre Canada, să-i caute pe fugari.

George și Eliza se aflau la Montreal. În cei cinci ani de când erau liberi, familia se mărise cu o fetiță, numită tot Eliza, ca și mama ei. George găsise o slujbă la un mecanic, Harry intrase la școală și era un elev bun.

Într-o seară, toată familia lui George este acasă. Părinții stau de vorbă cu copiii. Deodată, bate cineva la ușă. Eliza deschide și apare misionarul care îi ajutase la început, însoțit de două doamne. Una dintre ele se repede la George strigând că este sora lui, Emily. Cassy o vede pe micuța Eliza, arătând întocmai ca mama ei când fusese despărțită de Cassy. Femeia o ia în brațe și, copleșită de emoție, îi spune că e mama ei. În zilele următoare, Cassy se atașează mai mult de nepoțică decât de fiica ei și își găsește liniștea sufletească.

Doamna De Thoux se oferă să împartă cu familia frumoasa avere pe care o moștenise de la soțul ei. Pleacă cu toții în Franța, luând-o și pe Emmeline cu ei. Fata se căsătorește cu un ofițer de pe nava care îi dusese în Franța. George urmează în Franța cursurile unei universități, revin cu toții în țară, apoi se stabilesc în Africa, în Liberia.

Domnișoara Ophelia o eliberase pe Topsy și se ocupase de educația ei. Tânăra femeie este acum misionară în Africa.

44. Liberatorul

Înainte ca George Shelby să revină acasă după găsirea lui Tom, tânărul nu avusese inima să scrie despre moartea acestuia. Când ajunge, doamna Shelby îl aștepta în salon, lângă foc, iar Chloe se învârtea în jurul mesei frumos pregătită pentru cină. Femeia spune că Tom nu îi va mai recunoaște pe copii și se bucură că îi preparase prăjitura favorită.

George sosește și le dă vestea cea tristă. Plâng cu toții, apoi George le povestește călătoria lui și revederea cu Tom.

După o lună de zile, George cheamă toți sclavii și le dă fiecăruia câte un certificat de eliberare. Mulți nu doresc să fie eliberați, vor să rămână lângă un stăpân atât de bun. George le spune însă că vor rămâne acolo ca oameni liberi, vor munci pe plantația lui și vor fi plătiți pentru munca lor. Negrii îngenunchiază și aduc lui Dumnezeu rugăciuni de mulțumire, apoi George le povestește despre sfârșitul lui Tom. Le cere tuturor ca atunci când văd coliba unchiului Tom să-și amintească de el și să-i urmeze pilda de om cinstit și credincios.

45. Concluzii

Autoarea romanului arată că în roman sunt întâmplări adevărate, portretele și dialogurile sunt luate din viață. Numeroși martori oculari au arătat că soarta tragică a lui Tom a fost soarta multora dintre sclavii negri. Multe frumoase fete mulatre au fost vândute precum Cassy, Eliza, Emmeline, pentru frumusețea lor și multe au preferat moartea decât o viață de rușine.

Și Saint Clare și George Shelby și-au avut modelele lor în realitate, proprietari de sclavi omenoși, care i-au scapat de sclavie pe negrii lor.

Autoarea încheie cu un apel la omenie, la eliberarea sclavilor, la ajutorarea lor pentru a trece la viața de oameni liberi, egali in drepturi și îndatoriri cu oamenii de altă culoare.

Sfârșitul povestirii pe scurt a romanului ”Coliba unchiului Tom”